Osea 13

În Osea 13 vedem că tremurau atunci când vorbea Efraim: așa era el de înălțat în Israel. „Dar s-a făcut vinovat prin Baal şi a murit. Şi acum ei păcătuiesc tot mai mult şi şi-au făcut chipuri turnate din argintul lor, idoli după priceperea lor, toate sunt lucrarea meşterilor. Ei zic despre ele:«Oamenii care jertfesc să sărute viţeii»“. Aceasta a dus la o schimbare imensă și la prăbușirea lui. Prosperitatea lor a fost la fel de efemeră ca cele mai trecătoare lucruri de care vorbesc oamenii în proverbe. Cu toate acestea, Yahve le reamintește de relația lor cu ei de la început. El Însuși este singurul Dumnezeu și Mântuitor. Dar ei nu au dorit îndurarea Lui, așa că avea să se arate a fi un răzbunător (v. 7-8). Într-adevăr, aceasta este spus într-un mod atât de solemn: „Este spre distrugerea ta, Israele, că eşti împotriva Mea, împotriva ajutorului tău“. Harul suveran al lui Dumnezeu este unica speranță și singurul ajutor pentru poporul Lui păcătos. Israel va culege roadele, și noi de asemenea.

Unde era acum împăratul lor ca să-i salveze? Unde erau judecătorii lor? Vai! cuvintele amintesc istoria timpurie a păcatului și răzvrătirii și al dezgustului lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Efraim a ținut la păcatul lui (v. 12), în loc să-l mărturisească. Răbdarea lui Dumnezeu face numai ca lovitura să fie mai bruscă și mai puternică atunci când vine. Ce nebunie să nu vină când siguranța depinde numai de răspunsul prompt! Dar când omul este terminat atunci Dumnezeu are ocazia să lucreze, El aducând eliberarea atunci când nu mai există nici o speranță. Cât de diferit este El de împăratul pe care li l-a dat odinioară în mânia Lui, care i-a adus într-o asemenea stare încât nici măcar nu-și puteau ascuți sapa în țara lui Israel, ci erau obligați să apeleze la cei mai îndârjiți vrăjmași ai lor pentru cele necesare traiului! Yahve se va ocupa de problema lor, și nu numai vrăjmașii vor fi înfrânți ci chiar și moartea și groapa vor fi înfrânte. Nu au decât să cheme molimele și să pregătească bine catastrofele, pentru că Yahve le va înfrânge pentru poporul Său.

Orice încercare de a aplica ceva din acestea la istoria trecută a lui Israel ar fi extrem de nereușită, dar ar fi o greșeală să crezi că nu se vor împlini în mod minunat la eliberarea viitoare a lui Israel. Îngâmfarea celor dintre națiuni, după cum avertizează apostolul în Romani 11, ajunge cu ușurință la așa ceva din graba de a apuca ei binecuvântările și de a-i lăsa lui Israel numai blestemele. Noul Testament dă o mai bogată semnificație și pătrunde mai adânc adevărul acestor cuvinte, dar cu nici un chip nu ne dă dreptul de a-l înstrăina pe poporul din vechime al lui Dumnezeu de binecuvântările prezise prin harul lui Yahve atunci când va împărăți Domnul, Împăratul atotbiruitor al lui Israel, Isus Hristos. Eliberarea va veni când ultimul asirian, împăratul de la nord din Daniel, va da ultima lovitură – nu ca în vechime, când a deportat poporul, și se va prăbuși mult mai jalnic decât atunci când Samaria a căzut în mâinile lui.