Osea 12

Duhul prezintă alt aspect al relaţiilor lui Israel cu Dumnezeu. Dumnezeu urma să-l pedepsească pe Efraim şi Iuda avea să sufere pentru faptele lui., dar el le reaminteşte că, la timpul lui, Iacov a ştiut să se lupte cu Dumnezeul lui, să-l roage şi să fie cel mai tare, după care l-a întâlnit la Betel şi că acolo Dumnezeu, însuşi Yahve, i-a vorbit şi Şi-a descoperit nummele Lui - pentru că de fapt El nu-i arătase acestea la Peniel. Remarcaţi cum aici Dumnezeu intră în toate detaliile relaţiilor Lui morale cu Israel pentru a face înţelese puterea şi sensul sentinţei “Lo-Ruhama” pe care a pronunţat-o asupra poporului. El relatează toată afecţiunea Lui faţă de ei la început, îngrijirile Lui tandre, modul în care a fost El răsplătit la Baal-Peor, cum nelegiuirea groaznică de la Ghibeea era atunci reînnoită, corupţia lor, idolatria lor, refuzul lor de a asculta, şi, în fine, modul în care ei reuşiseră în trecut să abată de la ei mânia Lui şi cum li se descoperise Dumnezeu atunci. Numele Lui, pe care El li-l vestise cu acea ocazie, este amintirea Lui pentru totdeauna. Să se întoarcă ei la Dumnezeu şi să aştepte totul de la El! Dar nu, totul era corupt şi Efraim nu mai voia să-şi recunoască păcatul. Cel care-i scosese din Egipt urma să-i facă din nou să locuiască în corturi, fără a mai avea o ţară. Dumnezeu le vorbise continuu prin profeţi, dar nelegiuirea era tot acolo. Israel fusese deja sărac şi rătăcitor şi Dumnezeu a trebuit să intervină în mod suveran printr-un mesager care i-a adus eliberarea atunci când nu exista vreun legământ pe care ei să fi putut conta ca fiind în vigoare pentru izbăvirea lor.