Osea 10:1-15

„Pâinea lor va fi pentru sufletul lor“, constata versetul 4 din capitolul 9. „Israel … aduce rod pentru sine“, reia acum versetul 1. Este ocazia de a ne pune şi noi întrebări, pe de o parte în ce fel punem în slujbă ceea ce ne-a încredinţat Domnul, putere, inteligenţă, memorie, locuinţă, bunuri materiale, iar pe de altă parte, dacă slujba în care le punem este pentru Domnul sau, mai degrabă, pentru satisfacerea poftelor personale.Pe un ton sarcastic, versetele 5-8 comentează dispariţia viţelului de aur de la Betel, tremurul preoţilor idolatri şi al poporului, apoi distrugerea Samariei şi sfârşitul celui din urmă împărat al ei, care poartă tot numele de Osea, ca şi profetul. Găsim aici însă, în plus, o aluzie la durerea fără precedent a lui Israel la traversarea necazului final. Domnul, mergând la cruce, va cita sfârşitul versetului 8 fiicelor Ierusalimului (Luca 23.30). „Vin zile…“. «Ah! –scria cineva – nu mai era timp de semănat din nou în dreptate, pentru a secera potrivit cu îndurarea, de desţelenit un nou teren, de reînceput viaţa, produs al unei naşteri din nou?…» Acest verset 12 se adresează în mod solemn tuturor acelora care amână pentru mai târziu chestiunea mântuirii lor: „Este timpul să căutaţi pe Domnul“. Mâine poate nu-L veţi mai găsi (citiţi Isaia 55.6,7).