Osea 10

În Osea 10 Israel este judecat ca o viță golită [N. a) De. Henderson și alții redau baqaq ca „luxuriantă“ și spun că ideea de golire, pe care o poate reda și acest verb (derivată) vine de la a vărsa totu, sau din abundență, conținutul unui vas, dar aceasta nu se potrivește în situația de față. Totuși nu este nevoie să fie forțat deloc, din vreme ce este clar că vița este luxuriantă în toate privințele, numai rod nu are, revărsând – potrivit sensului literal – ramuri și frunze, așa cum în mod justificat spune Authorized Version, nu ca aceia care trec cu vederea legătura și iau sensul de neroditoare. Targum și Ionatan sunt în mod clar în favoarea acestui sens, pe când versiunile vechi sunt împărțite, ca și cele moderne.]  / [ N. tr.) KJV „viță golită“, Darby „necurățită“. Cornilescu, în mod trist, cu „vie mănoasă“, este cel mai departe. NASB „luxuriantă“; NIV „întinsă“ (în sensul că își întinde ramurile); Diodati tot „luxuriantă“. ], în acord cu ceea ce este mai înainte. Pentru că este clar că aceasta corespunde stării văzute din vremea profetului. Era mare spectacol religios, multă mărturie, dar nimic care să fie plăcut lui Dumnezeu, spre deosebire de Hristos, care este vița cea adevărată. Aceasta este încă o situație în care Hristos reia în propria Lui persoană rolul istoric al lui Israel, însă în ascultare de Dumnezeu și spre gloria Lui, spre deosebire de Israel, care a produs doar pofte, înmulțindu-și altarele pe măsură ce i se înmulțeau roadele și făcând statui sau chipuri frumoase după cum țara lui era frumoasă. Așa se întâmplă întotdeauna când cineva a cărui minte nu a fost reînnoită are parte de prosperitate. „Inima lor este împărţită; le va dărâma altarele, le va distruge stâlpii.

Pentru că acum ei zic: «Noi n-avem împărat, pentru că nu ne-am temut de Domnul. Şi ce poate face împăratul pentru noi?» Ei rostesc cuvinte, jură fals când fac un legământ. De aceea şi judecata răsare ca o cucută în brazdele ogorului“. Au sădit și au cultivat otravă, așa că aceea vor recolta. „Locuitorii Samariei se vor teme pentru viţelul din Bet-Aven; pentru că poporul său va plânge pentru el şi preoţii lui idolatri vor tremura pentru el, pentru gloria lui, pentru că s-a depărtat de la el. Da, el însuşi va fi dus în Asiria, ca tribut împăratului Iareb. Efraim va fi acoperit de ruşine şi Israel se va ruşina de sfatul său“. Idolul lor, departe a a-i putea ajuta cu ceva, a fost luat împreună cu poporul prostit care îl părăsise pe Yahve pentru asemănarea unui vițel care mănâncă fân. „Şi înălţimile din Aven, păcatul lui Israel, vor fi nimicite; spinul şi ciulinul vor creşte pe altarele lor. Şi vor zice munţilor: «Acoperiţi-ne!» şi dealurilor: «Cădeţi peste noi!»“.

Versetele 9-11 sunt cel mai energic apel, punându-l pe Israel într-o lumină la fel de proastă, dacă nu chiar mai rea decât Beniamin când celelalte seminții i-au pedepsit nelegiuirea. „Din zilele Ghibei ai păcătuit, Israele! Acolo au stat ei“. Acum ei erau căzuți și acea bătălie, sau ceva mai rău, trebuia să-i ajungă. Yahve avea să folosească națiunile pentru a-l pedepsi pe Israel care era consecvent și serios numai în strădaniile pentru a păcătui. Indiferent ce pregătire blândă de la Dumnezeu a fost mai înainte, El urma să așeze un călăreț pe Efraim (nu să-l pună pe Efraim să călărească), dar Iuda, da, toată sămânța lui Iacov, avea să fie zdrobită sub mâna vrăjmașului. Sub forma de imagini simbolice, în versetul 12 este dat un îndemn iar în 13 o mustrare, și toată această distrugere va fi din cauza Betelului pentru „răutatea răutății“ lor: „în zorii dimineţii, împăratul lui Israel va fi nimicit cu desăvârşire“.