Oamenii îşi cer drepturile

"Hristos Isus... S-a golit pe Sine Însuşi... S-a smerit pe Sine" (Filipeni 2.5, 7, 8)

Când sunetul telefonului m-a trezit din ..somn la ora 5 dimineaţa, mi-am amintit că trăim într-o lume care îşi cere drepturile. De ce sora de la spital mi-a dat telefon că socrul meu a căzut din pat, dar nu s-a rănit? Practicile omeneşti cer ca imediat să se aducă la cunoştinţa rudelor chiar şi cele mai neînsemnate lucruri sau să se ceară ajutor.

De ce oamenii îşi pretind drepturile? Doresc să aibă ceea ce simt că ar fi drepturile lor! Multe vieţi s-au distrus, unele relaţii dintre oameni s-au rupt şi alţii au rămas fară un ban din cauza unor cereri legale. În alte cazuri, chiar lucrurile nedrepte au ajuns să fie considerate drepte. În fiecare caz, motivaţia de bază pentru urmărirea lucrurilor pe care le doreşti este: „Îmi cer drepturile ".

Ce are atitudinea aceasta cu dorinţa de a sluji? În contrast cu cel care îşi urmăreşte drepturile, cel care slujeşte se gândeşte la nevoile altora. Dorinţa lui este să dea, nu să primească. Motivaţia este dragostea, nu egoismul. Activitatea se mută spre ajutorarea şi binele altora, nu spre satisfacerea eului.

Domnul Isus este exemplul perfect al unui slujitor. El „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi" (Matei 20.28). Deşi Domn a toate, EI S-a născut într-o iesle, a trăit în sărăcie şi smerenie şi a murit fară judecată dreaptă sau îndurare. Iar drepturile Lui? Le-a părăsit! Scopul vieţii Sale era să-L glorifice pe Tatăl pe pământ şi să sfârşească lucrarea pe care El l-o dăduse s-o facă (Ioan 17.4).

Pentru că suntem creştini, ÎI urmăm noi, în adevăr, pe Domnul? Sau urmărim felul de a fi al acestei lumi rele? Urmărim cu stăruinţă şi ne luptăm să ne luăm drepturile, sau slujim în linişte? Vieţile noastre se învârt în jurul lui "a lua", sau în jurul lui „a da"? Într-un cuvânt, suntem căutători ai drepturilor noastre, sau slujitori? Domnul Isus spune: „Urmează-Mă".