Nu-ţi pierde curajul!

Apă şi foc

În acest articol nu este vorba de doi oameni care sunt ca focul şi apa, adică nu se înţeleg niciodată, ci conţinutul reflecţiilor noastre este mai degrabă un cuvânt din prorocul Isaia, cu ajutorul căruia Dumnezeu doreşte să ne îmbărbăteze pentru a rezista în situaţii dificile. El i-a spus poporului pământesc prin slujitorul Său: „Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi prin râuri, ele nu te vor acoperi; când vei umbla prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui. Pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Salvatorul tău“ (Isaia 43.2, 3).

Dumnezeu foloseşte aici două imagini diferite - apa şi focul - pentru a ne arăta că în încercări şi în greutăţi nu suntem fără perspectivă şi fă-ră nădejde. În înţelesul lor direct, aceste cuvinte se referă desigur la poporul lui Dumnezeu din timpul lui Isaia. În înţelesul lor spiritual indică spre o perioadă viitoare, când rămăşiţa credincioasă din Israel va trece prin necazuri mari. În însemnătatea lor practică dorim şi putem să le aplicăm astăzi la noi şi să extragem învăţătură din ele.

Ambele imagini – apa şi focul – sunt folosite în Cuvântul lui Dumnezeu pe de o parte pentru a ne aduce aminte de judecată, pe de altă parte indică spre problematici şi încercări care s-ar putea ivi pe calea credinciosului prin această lume. De aceea nu este lipsit de importanţă faptul că Dumnezeu foloseşte două imagini diferite, care ne arată aspecte deosebite.

Apa

O explicaţie clară pentru compararea greutăţilor şi a necazurilor cu apa o găsim în Psalmul 77.19. Acolo, Asaf spune: „Calea Ta era în mare şi cărările Tale în apele mari; şi urmele Tale nu s-au cunoscut“. Această imagine din natură ne este cunoscută multora: dacă ne plimbăm pe malul mării, putem observa bine urmele atât timp cât călcăm pe nisip. Dar după ce intrăm în apă nu mai este vizibilă nici o urmă, nici acolo unde este apă mică.

Aşa ni se pare câteodată şi calea lui Dumnezeu cu noi. Ajungem în situaţii în care nu mai vedem nici o cale de ieşire. Acestea pot fi lucruri mărunte de zi cu zi, dar pot fi şi evenimente mari ale vieţii. Poate este o problemă la şcoală sau la serviciu şi nu vedem nici o soluţie. Poate apare o problemă în familie sau între credincioşi şi nu ştim ce să facem. Poate Domnul ne ia un om iubit şi nu ştim cum vor continua lucrurile.

Şi totuşi – nu există într-adevăr nici o cale de ieşire? Câteodată aşa pare să fie, dar Dumnezeu doreşte să ne îmbărbăteze. În Isaia 43.16 ne spune: „Aşa zice Domnul, care face o cale în mare şi o cărare în apele puternice“. Aceasta este una din minunatele promisiuni ale Dumnezeului nostru. Nu există nici o situaţie în care El să nu ştie o cale şi o rezolvare. Putem cânta împreună cu autorul cântării: „Chiar dacă eu nu ştiu calea, Tu o ştii. Acest lucru mă linişteşte şi îmi dă pacea“.

Dar El nu doar cunoaşte o cale pe care putem merge, ci ne dă şi alte promisiuni. În versetul citat mai sus se spune: „Eu voi fi cu tine.“ Dumnezeu nu doar ne arată o cale, ci El Însuşi merge cu noi. Nu este măreţ? Şi David a experimentat acest lucru şi s-a exprimat astfel: „Chiar dacă aş umbla prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău: pentru că Tu eşti cu mine“ (Psalm 23.4). Dumnezeu vine, să spunem aşa, în situaţiile noastre pentru a fi alături de noi cu ajutorul şi sprijinul Său. În alt loc, tot prin prorocul Isaia, Dumnezeu spune: „În toată strâmtorarea lor, El a fost strâmtorat“ (63.9). El face problema noastră problema Sa.

Rezultatul tuturor acestor lucruri este: „şi prin râuri, ele nu te vor acoperi“. Şi această promisiune stă ca o stâncă în mijlocul valurilor. Domnul nostru nu va permite niciodată să fim încercaţi peste puteri. Chiar dacă trebuie să mergem prin râuri, El este cu noi şi de aceea apele nu ne vor acoperi.

Foc

În Biblie, focul este o imagine despre încercarea lui Dumnezeu în viaţa oamenilor. În acest sens ne dirijăm gândurile în două direcţii diferite:

În primul rând, Dumnezeu ne încearcă, atunci când în viaţa noastră există lucruri care Lui nu-i plac şi care împiedică să fie văzută în noi slava Domnului. Despre aceasta Dumnezeu vorbeşte foarte clar prin prorocul Maleahi: „Pentru că El va fi ca focul topitorului şi ca leşia albitorilor; şi El va şedea ca acela care topeşte şi purifică argintul; şi va purifica pe fiii lui Levi şi-i va curăţi ca aurul şi argintul“ (3.2, 3). Dumnezeu trebuie să trimită câteodată în viaţa noastră încercări pentru a ne atrage atenţia asupra lucrurilor care nu sunt în ordine. Pentru aceasta este folosită imaginea topitorului care curăţă impurităţile din metalele preţioase. Acest proces este dureros, dar întotdeauna Dumnezeu efectuează această lucrare.

În al doilea rând, Dumnezeu încearcă pentru a face vizibilă frumuseţea credinţei. Despre aceasta vorbeşte apostolul Petru: „acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţin timp, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai preţioasă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos“ (1 Petru 1.6, 7). Aici nu este vorba de îndepărtarea unor lucruri din viaţa noastră, ci este vorba de încercarea credinţei. Unul din cele mai măreţe exemple în această privinţă este Avraam, a cărui credinţă a fost încercată într-un mod special (Geneza 22).

Deci încercările pot avea motive diferite. Dar un singur lucru rămâne întotdeauna acelaşi: promisiunea lui Dumnezeu că nu vom fi arşi şi că flacăra nu ne va mistui. Vedem acest lucru ilustrat limpede la cei trei prieteni ai lui Daniel în cuptorul aprins. Ei n-au mirosit nici măcar a foc când au ieşit din cuptor. Care a fost secretul ocrotirii lor? A fost cel de-al patrulea bărbat din cuptor, Domnul Însuşi, care este şi cu noi.

Eu sunt Salvatorul tău

Dumnezeu Îşi motivează promisiunile Sale prin cuvintele: „pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău..., Salvatorul tău“ (Isaia 63.8). Cuvântul Salvator are aici înţelesul de Cel care ajută, Cel care susţine. În 1 Timotei 4.10, Pavel spune că Dumnezeu este Susţinătorul tuturor oamenilor, în mod deosebit al credincioşilor. Acest cuvânt poate fi exprimat şi prin Mântuitorul. El nu a fost numai în trecut Salvatorul nostru, când ne-a salvat de la pierzarea veşnică, ci El este şi acum Acela care ne ajută şi ne susţine zilnic. Da, El este Salvatorul fiecăruia dintre noi. Aceasta este într-adevăr o promisiune măreaţă a Dumnezeului nostru: „Eu sunt Salvatorul tău“. În nici o situaţie nu suntem fără cale de ieşire, de aceea flăcăra nu ne va mistui.