Neemia 13:1-14

　　Neemia fusese obligat să se întoarcă la împărat. Profitând de această absenţă, Tobia, vrăjmaşul binecunoscut, a reuşit să aibă acces la una dintre încăperile adiacente casei lui Dumnezeu, cu ajutorul unuia dintre preoţi. Acest preot nu era altul decât Eliaşib, cel care se dovedise atât de neglijent la vremea când se ridicase zidul. Dar nici uşierii, oamenii care în capitolul precedent fuseseră „rânduiţi ... peste cămările vistieriilor“, nu păziseră ceea ce Dumnezeul lor le dăduse în grijă (12.45).Cuprins de indignare, Neemia însuşi, la reîntoarcerea sa, aruncă din cămară toate lucrurile lui Tobia, curăţă cămările şi pune iarăşi în ele uneltele şi darurile (confruntă cu Matei 21.12-13). Inimile noastre sunt uneori asemenea acestor încăperi, în care, în loc să punem ceea ce-I aparţine lui Dumnezeu şiI serveşte ca dar, lumea şi-a depozitat propriile lucruri.Acel întâi act de neglijenţă antrenase altele, astfel că Neemia trebuie acum să se ocupe în continuare de părţile cuvenite leviţilor, ca şi de supravegherea şi de repartizarea zeciuielilor aduse de popor.