Neemia 11 - 13

Aceasta pozitie este formulata in mod expres in cartea Neemia. Porunca imparatului contribuie la intretinerea cantaretilor. Un evreu a fost delegat de imparat pentru a randui totul cu privire la popor (11.23-24).

Am vazut deja ca poporul avea parte de bucurie, o bucurie care Il recunostea pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu pazise poporul si il binecuvantase. Dar capeteniile poporului au cazut foarte curand in necredinciosie, si, in timpul absentei lui Neemia, camerele templului, in care inainte erau puse darurile, au fost golite pentru a-i face loc lui Tobia, acel subtil si perseverent vrajmas al poporului lui Dumnezeu. Dar, la dedicarea zidurilor Ierusalimului, bucuria poporului si fidelitatea lui Neemia au readus Cuvantul scris ca autoritate, astfel ca Israel s-a separat din nou de acel popor amestecat (13.3). Toate lucrurile lui Tobia au fost aruncate afara din camera, iar el a fost alungat din templu. A fost instituita tinerea sabatului. Cei care erau casatoriti cu femei straine si ai caror copii vorbeau jumatate limba strainilor si jumatate limba iudeilor au fost pusi sub blestem si pedepse severe. Ordinea si curatia legala au fost restabilite si acest gand principal al cartii cu privire la starea poporului incheie istorisirea.

Ceea ce am spus ne da idee despre principiul important ilustrat in aceasta carte.