Naum 3:1-19

În vreme ce istoria oamenilor se complace în a descrie grandoarea asiriană şi rămâne aproape mută în ceea ce priveşte prăbuşirea ei, Cuvântul lui Dumnezeu consacră o carte întreagă acestei zile fatale. Repetăm aceasta, Biblia nu este un manual de istorie. Evenimentele nu sunt raportate decât din punctul de vedere al relaţiei lor cu Israel şi sub aspectul lor moral. Pentru istorici, Ninive slăbeşte şi cade sub loviturile unei coaliţii a vasalilor ei. Pentru Dumnezeu, nenorocirea s-a abătut asupra ei deoarece era o cetate a sângelui, „plină de minciună“, de violenţă şi de jaf (v. 1). Culegând ceea ce a semănat, ea va cunoaşte aceeaşi soartă pe care o avusese Teba cu o jumătate de secol înainte (v. 8-10). „Cine o va plânge?“ (v. 7). Aşa este în lumea aceasta egoistă: cei care nu sunt loviţi în mod direct se obişnuiesc uşor cu dezastrul celorlalţi. „Unde să-ţi caut mângâietori?“, adaugă Naum, al cărui nume înseamnă tocmai mângâietor. Cel credincios este însă mângâiat prin profeţie, învăţând că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu va menţine mâna ridicată peste toate evenimentele din lume. El va face să lucreze toate lucrurile spre gloria Lui şi spre binele celor care-L iubesc (Romani 8.28).