Mica 7

Profetul ia apoi poziția de mijlocitor. „Vai de mine! Pentru că sunt ca după adunatul fructelor de vară, ca bobiţele rămase după culesul strugurilor. Nu este nici un ciorchine de mâncare, nici un fruct timpuriu pe care îl dorea sufletul meu. Cel evlavios a pierit din ţară“. Este o plângere a profetului care se transformă, în cele din urmă, în rugăciune. Apoi el descrie în modul cel mai izbitor ruperea oricăror angajamente și înșelăciunea care era larg răspândită la evrei. „Nu vă încredeţi într-un prieten, nu vă puneţi încrederea într-un prieten apropiat; păzeşte-ţi uşile gurii tale de cea care stă culcată la sânul tău. Pentru că fiul îşi dezonorează tatăl, fiica se ridică împotriva mamei sale, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt oamenii din casa lui“. Este un gând solemn că aceste cuvinte Isus le aplică în mesajul cu privire la împărăția Lui. Ce dovadă grozavă despre starea rea a omului este faptul că acea stare care va atrage judecata finală asupra iudeului cuprinde exact acele lucruri despre care Domnul i-a avertizat pe ucenici să se aștepte să vadă după predicarea evangheliei! Nimic nu scoate în evidență răutatea inimii atât de mult ca presiunea pe care harul lui Dumnezeu o exercită asupra oamenilor și nimic altceva nu-l expune pe un om mai mult la dispreț sau ură deși aceasta înseamnă numai a răsplăti cu rău și numai cu rău cel mai mare bine pe care Dumnezeu i l-a dat omului pe pământ. Ceea ce Mica ne arată aici creștinul trebuie să știe pe tot parcursul căii lui pe pământ, aceasta fiind ceea ce evreul evlavios va cunoaște în ziua din urmă. Anticipăm toate lucrurile avându-L pe Hristos. Cunoaștem binele care este în Dumnezeu și răul care este chiar acum în om. Evreul va trebui să afle aceasta în final, având de așteptat timpul potrivit, dar creștinul cunoaște aceasta în orice moment dacă îi este credincios lui Hristos și adevărului.

Profetul izbucnește în cuvinte nobile, avertizând vrăjmașul să nu se bucure pentru că Yahve va apăra cauza poporului Său. Cu toate că ei nu o merită, Yahve va face aceasta numai pentru îndurarea Lui și pentru cuvântul Lui. Astfel, „Naţiunile vor vedea şi se vor ruşina pentru toată puterea lor. Vor pune mâna la gură şi urechile lor vor fi surde. Vor linge ţărâna ca şarpele; ca târâtoarele pământului vor ieşi tremurând din locurile lor închise. Se vor întoarce cu frică la Yahve Dumnezeul nostru; şi se vor înspăimânta din cauza Ta“. Profeția se încheie cu exprimarea încântării pe care sufletul o află în harul lui Dumnezeu care iartă pe poporul Său din vechime. Tot binele pe care El îl va face în ziua din urmă este numai împlinirea a ceea ce a promis de la început: așa de binecuvântate sunt căile lui Dumnezeu de la început până la sfârșit. El este Yahve cel care nu se schimbă în pofida schimbărilor poporului Său.