Mica 6:1-16

Un nou apel pentru a asculta (1.2; 3.1) deschide şi cea de-a treia diviziune a cărţii. Să ascultăm bine şi noi ceea ce spune Dumnezeul suveran, ceea ce revendică Cel Căruia I se cuvine ascultarea universală. Este El satisfăcut de formele religioase? Cu niciun chip! „Ce altceva cere Domnul de la tine, decât să faci ce este drept şi să iubeşti bunătatea şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?“ (v. 8). Acest program nu s-a schimbat din zilele lui Moise (citiţi Deuteronom 10.12). Este simplu şi nu are nimic entuziasmant în ochii oamenilor! Totuşi, nu constă în nimic mai puţin decât în acestea: să umblăm „într-un fel vrednic de Dumnezeu“; să practicăm dreptatea, pentru că El este Lumină; să exersăm bunătatea, pentru că El este dragoste!„Cu ce te-am obosit? Mărturiseşte împotriva Mea!“, întreabă Domnul în versetul 3 (comp. cu Isaia 43.22). Sfâşietoare întrebare! Începând din Egipt, toate căile lui Dumnezeu pentru ai Săi nu au fost decât har. Ce lucru a lipsit din partea Sa pentru ei, precum şi pentru noi? Nimic; trebuie să recunoaştem: cauza slăbiciunii noastre este întotdeauna în noi, niciodată în El!„Ascultaţi de nuia…“, recomandă în final Domnul, în versetul 9. Da, această nuia vorbeşte; ea are o voce pentru conştiinţă. Să ştim să fim atenţi la ea! Domnul nu vrea decât fericirea noastră (Apocalipsa 3.19).