Mica 4:1-13

Odată demonstrată incapacitatea omului, a sosit momentul pentru Dumnezeu să Se manifeste. După ce a stabilit că nu aici se află „locul de odihnă“ (cap. 2.10), Domnul ne poate vorbi despre propria Sa odihnă. Multe eforturi se depun astăzi pentru cauza păcii, iar aceste strădanii rezultă, în cel mai bun caz, dintr-o iluzie, pe cât de generoasă, pe atât de naivă, în cel mai rău caz dintr-o încredere vinovată în om, însă întotdeauna din ignoranţa faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Aşadar, aceste eforturi sunt în final sortite eşecului. Lumea se va bucura de pace numai atunci când Dumnezeu i-o va da. Şi când va face aceasta? Nu înainte ca drepturile Sale să fie recunoscute! Şi ce schimbare va fi atunci! Toţi idolii vor fi măturaţi. Admiraţia pentru lucrările omului va face loc gloriei îndreptate spre Dumnezeu. Toate popoarele, ca unul singur, I se vor închina şi vor căuta la El înţelepciunea şi cunoştinţa. Creştini, noi avem privilegiul de a face aceasta încă de acum! „Să ne suim“ în acest loc în care Domnul a promis prezenţa Sa! „El ne va învăţa despre căile Lui“, adaugă el. Cât de mult pierdem atunci când neglijăm strângerile în care ne este explicat Cuvântul, când el ne stă în atenţie ca meditaţie! Să nu uităm însă care este rezultatul aşteptat: „şi vom umbla pe cărările Lui“ (v. 2; Iacov 1.22)!