Mica 4

În continuare, profetul, în duhul lui Isaia, încheie denunţarea păcatului şi profeţiile despre judecată şi pustiire vestind restabilirea deplină a binecuvântării şi gloriei în Sion. Duhul repetă (şi nu se poate schimba) declaraţia gloriei Sionului în zilele din urmă din Isaia, capitolul 2. Dar, profeţia fiind de o întindere mai mică, această declaraţie se leagă aici imediat de evenimentele din zilele din urmă (v. 3-4): Israel va avea o pace perfectă după ce Dumnezeu va fi judecat multe naţiuni şi va fi rostit sentinţa pentru multe popoare, şi Yahve va fi înălţat printre ei. Fiecare naţiune, spune Israel, se va lăuda cu Dumnezeul ei, dar Yahve este Dumnezeul nostru pentru totdeauna. Yahve este gloria poporului său. În acea zi Yahve va găsi plăcere în rămăşiţa poporului său şi va strânge laolaltă pe sărmanul Iacov, şchiop şi slab şi va reuni pe aceia pe care îi risipise şi ăi necăjise. Aceea va fi rămăşiţa favorizată de El, iar aceia pe care îi lepădase vor fi o naţiune mare şi Yahve Însuşi va împărăţi peste ei în Sion pentru totdeauna.

Ordinea evenimentelor prin care trebuie să treacă poporul se vede cu atât mai clar cu cât profeţia este mai scurtă, astfel încât această profeţie este ca un fel de cheie pentru desfăşurările mult mai lungi din Isaia. Profetul anunţă că “prima domnie” – împărăţia lui David şi Solomon – va fi restaurată la Ierusalim şi acest cuvânt se încheie cu anunţul direct al binecuvântării milenare. Dar, până atunci, trebuia ca împărăţia de care ţinea gloria Ierusalimului să fie lepădată (v. 9), şi de aceasta se lega o dublă judecată asupra Ierusalimului. Fiica Ierusalimului trebuia să meargă în Babilor, iar de acolo ea avea să fie eliberată şi răscumpărată prin puterea lui Dumnezeu din mâinile vrăjmaşilor ei. Ea trebuia să fie captivă departe de Sion: este anunţată captivitatea Ierusalimului printre împărăţiile naţiunilor. În timpul când se afla în acea stare i-a fost dată eliberarea. Dar acest timp din urmă al istoriei ei este caracterizat de al eveniment. Mai multe naţiuni se vor aduna împotriva ei, contând că o vor profana şi vor triumfa insultând-o (este acel atac împotriva Ierusalimului pe care Yahve îl va înfrunta în locul ei), dar cei care se ridică împotriva ei nu cunosc gândurile lui Yahve: El îi strânsese ca snopii în arie, iar fiica Sionului îi va călca în picioare şi va închina prăzile lui Yahve, Celui care în acel timp va străluci prin titlul Lui de Dumnezeu al întregului pământ (comparaţi cu Isaia 17:12-14; Zaharia 14:2; 12:2-3; Psalmul 83).