prin lumea de nevoi,
Nu vreau o clipă s-o privesc.
cauţi perle în noroi
E timp pierdut, e prea firesc.
în largul ei spinos,
lupt vrăjmaşul să-l înving,
viaţa mea este Cristos,
moartea este un câştig.
Nu vreau plăceri, nici posturi mari,
Nici slavă-naltă, nici argint.
O zi te bucuri cu tâlhari,
O veşnicie-n iad plângând.
Al meu e cerul glorios,
doar e un popas,
viaţa mea este Cristos,
moartea – ultimul meu pas.
Doamne bun, ce dar frumos!
dai pe unicul Tău fiu!
Ce merit eu, un ticălos?
O, harul glorios,
Pe veci în mâna Ta să fiu.
Ai dat pe cel mai scump din cer
Pentru un biet de pe pământ!
Ce pot la lume să mai cer
Cu slava ei deşartă-n vânt?
De vine valul furios –
Cu El pot totul să înving.
viaţa mea este Cristos,
moartea este un câştig.
De câte ori şopti-va iar
Lumescul duh povestea lui
uit de minunatul har,
nu primesc cerescul dar,
De el să nu spun nimănui.
Atunci în faţa mea va sta
Un Miel cu chipu-nsângerat.
cum se poate a uita
O dragoste de neuitat!
cu ochii-nlăcrimaţi
Privesc la crucea ta, Isus.
dragii mei, să nu uitaţi
De preţul dragostei nespus!
Nu ştiu cât mai avem de mers,
inima va bate-n piept,
Dar cel ce vina noastr-a şters
vină iarăşi îl aştept.
cei răscumpăraţi de jos!
Nu vreau să spun, vreau să vă strig:
Destinul nostru e Cristos!
Iar moartea... este un câştig.