Matei 9:32-38

　　　　Vindecarea unui mut demonizat (vers. 32-34)

　　　　Păcatul l-a făcut pe om lipsit de ajutor; l-a făcut din punct de vedere spiritual, bolnav şi mort şi orb; dar l-a făcut şi mut faţă de Dumnezeu. Stăpânit de diavolul, el nu poate vorbi. Când omul, în versetul 32, a fost adus la Isus, El a avut a face cu puterea demonică, aceasta fiind la rădăcina problemei. Cauza fiind atinsă, efectul a dispărut de îndată. Omul a vorbit şi mulţimile s-au minunat. Ele niciodată nu văzuseră sau auziseră de o astfel de eliberare lucrată de puterea împărăţiei în har. Numai fariseii erau insensibili în faţa acestui fapt; şi nu numai insensibili, dar în întregime răi, pentru că, neputând tăgădui puterea, de bunăvoie i-au evitat rezultatul, atribuindu-l căpeteniei demonilor.

　　　　Respingerea harului; arătarea milei pentru mulţime (vers. 35-38)

　　　　Capitolul acesta se termină cu faptul minunat că respingerea lor păcătoasă n-a închis îndurarea inimii. El Se ducea să predice evanghelia împărăţiei, şi arătându-i puterea prin minuni de vindecare, în toate cetăţile şi satele, şi chiar numai vederea mulţimilor în nevoie Îl făcea să aibă o milă adâncă – mila inimii lui Dumnezeu. Mulţimea nu avea păstor şi era un mare seceriş gata de a fi cules. El pregătea pe lucrători să iasă la secerişul Său.