Matei 8:28-34

　　　　Puterea lui Isus asupra celui rău (vers. 28-34)

　　　　După ce au ajuns de partea cealaltă, El a fost confruntat de doi oameni stăpâniţi de slujitorii demonici ai diavolului. Unui din ei era foarte nestăpânit, având o legiune întreagă de demoni, aşa cum ne arată Marcu şi Luca; totuşi erau doi, şi astfel o mărturie suficientă fusese dată puterii Sale asupra celui rău. Demonii Îl cunoşteau, de asemenea ştiau că nu aveau putere ca să reziste la cuvântul Său; de aceea ei au cerut permisiunea să intre în turma de porci necuraţi, care niciodată n-ar fi fost pe acolo dacă Israel ar fi umblat potrivit legii. Din câte avem în această istorisire, Domnul Isus le-a spus doar un cuvânt, „Duceţi-vă!“ Ca rezultat, oamenii au fost eliberaţi şi porcii distruşi.

　　　　„Atâta credinţă“ (vers. 10) şi „puţin credincioşilor“ (vers. 26)

　　　　Până aici am văzut puterea Domnului; înainte de a părăsi acest capitol, să observăm răspunsul dat de oameni. Este un contrast izbitor între „atâta credinţă“ din partea centurionului şi „puţin credincioşilor“, cuvinte spuse ucenicilor cu ocazia furtunii. Credinţa mare era conturată de două lucruri care se văd în versetul 8. El spunea: „nu sunt vrednic“, condamnându-se pe sine însuşi. De asemenea, spunea: „Rosteşte numai un cuvânt“, adresându-se Domnului. El nu avea apreciere pentru sine însuşi, dar avea o mare apreciere pentru Domnul – atât de mare încât era gata să se încreadă în cuvântul Lui, fără vreun suport din afară. Unii doresc ca vreun cuvânt al Domnului să fie susţinut de simţiri, sau de raţiune, sau de experienţă; dar „atâta credinţă“ este produsă de descoperirea în Isus a unei Persoane atât de măreaţă încât un simplu cuvânt al Lui este de ajuns.Cu ucenicii situaţia era cu totul altfel. Se gândeau numai la ei înşişi: „Salvează-ne, pierim!“ Când Isus a potolit furtuna, ei erau uimiţi, spunând: „Ce fel de om este Acesta?“ Într-adevăr, ce fel? Dacă L-ar fi cunoscut cum trebuia, ar fi fost surprinşi dacă El nu Şi-ar fi arătat puterea. Fapt este că ei aveau gânduri mari despre ei înşişi şi nu tot aşa despre El. Şi aceasta este credinţă mică. De aceea ei s-au minunat de felul cum El lucrase; în timp ce în cazul centurionului, Isus S-a minunat de credinţa lui. Totuşi, cu toată credinţa lor mică, ei Îl iubeau pe Domnul şi Îi urmau.La începutul capitolului vedem o credinţă incompletă din partea leprosului. Gândea că Isus are putere, dar nu ştia dacă el are şi voinţă de a-l ajuta. La sfârşitul capitolului vedem oameni care nu aveau deloc credinţă. Aceştia nu preţuiau faptul ca demonii să fie înlăturaţi cu forţă, pentru că o eliberarea spirituală nuîsemna nimic pentru ei. Ce avea importanţă pentru ei era pierderea porcilor. Ei nu se interesau de Isus, dar se interesau de porci! Potrivită imagine a oamenilor din lume care dau atenţie oricărui câştig material, dar nu au inimă pentru Hristos. Desigur, ei n-au învăţat nimic, dar ceilalţi au învăţat. Să nu uităm faptul uimitor că o credinţă incompletă şi o credinţă mică au primit binecuvântarea întocmai ca acea credinţă reală şi tot atât de deplină ca acea credinţă mare. Binecuvântarea nu este după calitatea sau cantitatea credinţei, ci după inima Sa şi harul Său.