Matei 7:6-14

　　　　A da altora lucrurile sfinte şi preţioase (vers. 6)

　　　　Versetul 6 are în vedere pe cei necredincioşi, insensibili la ce este bine şi ce este necurat în preferinţele lor. Lucruri care sunt sfinte şi preţioase nu sunt pentru ei; şi dacă fără pricepere le prezentăm lor, ele sunt dispreţuite şi noi putem suferi violenţa lor. Este bine să dăm altora lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu; dar nu acestora.

　　　　Pentru a putea da, întâi să primim (vers. 7-12)

　　　　Dacă este să dăm altora, trebuie mai întâi să primim, şi despre aceasta vorbesc versetele 7-11. Pentru a primi, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu – să cerem, să căutăm, să batem. Va fi în mod sigur un răspuns de la Tatăl nostru. Dacă Îi cerem lucruri necesare, le vom primi, pentru că El nu ne va da în schimb ceva fără valoare ca o piatră sau ceva dăunător ca un şarpe. Putem fi siguri că el ne va da „lucruri bune“ pentru că Tatăl este în ceruri. Standardul Său nu va ajunge deci sub cel al unui tată pământesc. Putem aplica aici Isaia 55.9 şi să spunem că după cum cerurile sunt mai înalte decât pământul, tot aşa gândurile Sale ca Tată sunt mai mari decât gândurile noastre. În mod sigur noi nu ne putem ridica la standardul Său. De aceea în versetul 12 Domnul nu cere ucenicilor Săi un standard mai înalt decât cel pus de lege şi de profeţi.

　　　　Cele două căi: cea strâmtă şi cea largă (vers. 13-14)

　　　　În versetele 13 şi 14 Domnul privea desigur dincolo de ucenicii Săi, la mulţime. Înaintea lor erau, deosebite, calea largă şi calea strâmtă, a distrugerii şi a vieţii. Nu putem spune că harul lui Dumnezeu ar fi strâmt, pentru că el se îndreaptă către toţi; calea judecării de sine şi a pocăinţei este strâmtă. Puţini găsesc această cale, dar şi mai puţini o vestesc. Majoritatea predicatorilor preferă să vorbească despre lucruri uşoare.