Matei 4:1-11
Ispitirea lui Isus în pustiu, comparată cu cea a lui Israel (vers. 1-2)
Domnul Isus a luat nu numai locul omului, El a luat în mod deosebit şi locul lui Israel. Israel a fost scos din Egipt, apoi au fost botezaţi pentru Moise în nor şi în mare şi după aceea au intrat în pustiu. Tocmai am văzut că Isus fusese chemat din Egipt ca Fiu al lui Dumnezeu, şi după un timp a fost botezat; apoi când deschidem capitolul 4 aflăm că Duhul, care venise peste El, Îl duce drept în pustiu ca să fie ispitit de diavolul. Aici aflăm un contrast, pentru că în pustiu Israel a ispitit pe Dumnezeu şi a greşit în toate privinţele. Isus Însuşi a fost ispitit şi a triumfat în toate privinţele.Totuşi ispitirile cu care L-a asaltat diavolul erau asemănătoare cu punerile la probă a lui Israel în pustiu, pentru că nu este nimic nou în tactica duşmanului. Israel a fost pus la probă prin foamete, şi prin răzvrătirea în legătură cu lucrurile lui Dumnezeu – arătată în mod deosebit în legătură cu Core, Datan şi Abiram, şi prin atracţiile care i-a dus la închinarea şi slujirea altuia în afară de Domnul, şi au căzut, închinându-se la viţelul de aur. Domnul Isus a întâmpinat fiecare ispită cu Cuvântul lui Dumnezeu. De fiecare dată El a citat din unele texte scurte ale cărţii Deuteronom, în care lui Israel i se reaminteau responsabilităţile pe care le avea. Ei n-au reuşit să respecte aceste responsabilităţi, însă Isus le-a împlinit în mod perfect în orice detaliu.
Diavolul, cel care seamănă îndoială cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu
Diavolul întotdeauna seamănă îndoieli cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Puneţi alături 3.17 cu 4.3 şi 6 şi notaţi cât de izbitor se arată această atitudine. Îndată ce Dumnezeu spusese: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit“, diavolul spune de două ori: „Dacă Tu eşti Fiu al lui Dumnezeu“. Cuvântul mic „dacă“ este foarte mult preferat de diavolul! Isus îl întâmpină în mod potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este absolut necesar pentru viaţa spirituală a omului, întocmai cum pâinea este pentru viaţa naturală. Şi omul are nevoie de orice cuvânt pe care l-a spus Dumnezeu, şi nu numai unele pasaje speciale.Ne găsim toţi viaţa spirituală în „fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“?
Nici pofte, nici mândrie în Isus (vers. 10-11)
Ispitirea Domnului Isus de către diavolul arată clar, dincolo de orice discuţie, că există un diavol, individual. Din zilele Genezei 3, el s-a învăţat să ispitească pe oameni, atrăgându-i prin poftele şi mândria lor. În Isus el a întâlnit pe Acel unul care nu avea nici poftă, nici mândrie şi care a făcut faţă atacurilor lui prin Cuvântul lui Dumnezeu; prin urmare, fiind învins, L-a lăsat. Învingătorul era un Om care postise patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, şi pe care îngerii Îl slujeau. Mai înainte ei nu slujiseră niciodată Dumnezeului lor în acest fel minunat.