Matei 3:13-19

　　　　Isus, fără păcat, identificat prin botez cu cei evlavioşi (vers. 13-19)

　　　　Când Domnul Isus a ieşit să slujească, cel dintâi act al Său a fost să vină la botezul lui Ioan, şi aceasta în ciuda obiecţiei pe care şi-o exprima Ioan. Obiecţia a servit ca să arate principiul după care lucra Domnul. El împlinea dreptatea. Nu avea păcate de mărturisit, totuşi luând locul unui om era drept să Se identifice pe Sine Însuşi cu cei evlavioşi, care îşi luau în felul acesta adevăratul lor loc înaintea lui Dumnezeu. Oameni ai lui Dumnezeu în timpurile de altădată făcuseră în principiu acelaşi lucru – Ezra şi Daniel, de exemplu – mărturisind ca păcate ale lor înşile acele lucruri în care ei nu avuseseră parte, deşi păcătoşi şi ei înşişi.Aici era Cel fără păcat şi a făcut acest lucru într-un mod perfect. Şi ca nu cumva să pară o greşeală, chiar în clipa când El a făcut acest act, cerurile s-au deschis deasupra Lui, cea dintâi manifestare măreaţă a Sfintei Treimi, şi glasul din cer spunându-I că El este Fiul Cel Preaiubit, în care Tatăl Şi-a găsit toată plăcerea. În forma unui porumbel, Duhul a coborât peste Acela care avea să boteze pe alţii cu acelaşi Duh.