Matei 28:2-7

Învierea lui Isus – arătarea puterii lui Dumnezeu (vers. 2-7)

　　　　Un cutremur a dat semnalul morţii Lui, şi un mare cutremur, deşi poate local, pentru că este pus în legătură cu coborârea îngerului Domnului, a vestit învierea Sa. Autorităţile pământului pecetluiseră mormântul, dar o autoritate incomparabil mai mare a rupt pecetea şi a dat la o parte piatra. La prezenţa lui, paznicii au tremurat şi au fost loviţi de o stare de inconştienţă asemănătoare morţii. Mormântul pecetluit era provocarea obrăzniciei omului. Dumnezeu le-a acceptat provocarea, le-a zdrobit puterea şi a făcut ca reprezentanţii omului să-şi dea seama de nimicnicia lor. Domnul Isus a înviat prin puterea lui Dumnezeu, iar mormântul a fost deschis ca oamenii să poată vedea că fără nicio îndoială El nu mai era acolo. Îngerul nu numai că a răsturnat piatra, dar s-a aşezat deasupra ei, ca o pecete pe ea în noua ei poziţie, ca nimeni să n-o poată pune înapoi, până ce un număr suficient de martori aveau să vadă mormântul gol.Matei ne spune de un înger şezând deasupra pietrei. Marcu ne spune de unul şezând în partea dreaptă dar înăuntrul mormântului. Luca şi Ioan vorbesc amândoi de doi îngeri. Totuşi ei toţi ne arată că deşi femeile se temeau în prezenţa îngerilor, ele n-au fost lovite cum au fost paznicii. Ele Îl căutau pe Isus cel răstignit, de aceea „nu vă temeţi“ a fost cuvântul pentru ele. Le-a spus că El a înviat şi au fost invitate să vadă locul unde fusese pus trupul Lui şi unde, aşa cum înţelegem din instorisirea lui Ioan, fâşiile de pânză pe jos, înfăşurate într-un loc, dar din care trupul sfânt plecase. Oricine avea doar să vadă locul unde fusese pus, ca să fie convins că trupul nu fusese sustras sau furat. Un act supranatural avusese loc; şi ele aveau să se ducă la ucenici şi să le spună să-L întâlnească în Galileea.