Matei 27:62-66

Mormântul păzit de ostaşi (vers. 62-66)

　　　　Femeile care fuseseră martore a morţii şi a înmormântării Sale se distingeau prin devotamentul lor, nu prin priceperea lor. Iar cei mai aprigi duşmani ai Lui şi-au amintit că El spusese că va învia dintre ceo morţi. Ura lor le-a trezit memoria şi mintea şi s-au dus la Pilat cu o cerere ca să se ia o precauţie specială. Ei tăgăduiau realizările Lui în viaţă, privindu-Le ca înşelăciunea „cea dintâi“. Se temeau ca nu cumva dacă se va spune că El a înviat, aceasta ar avea rezultate mai importante. În gândul lor, înşelăciunea cea din urmă va fi mai rea decât cea dintâi. Ar însemna în mod inevitabil îndreptăţirea Lui şi condamnarea lor, aşa cum îşi dădeau seama foarte bine.Ca şi cu Iosif, aşa şi cu aceşti oameni Pilat a fost de acord. Li s-a împlinit cererea: a pus paza soldaţilor, dar se pare că era o oarecare ironie în cuvintele lui: „asiguraţi-o aşa cum ştiţi“. Ei au făcut tot ce au putut, şi ca rezultat n-au împlinit nimic decât punând faptul învierii Lui dincolo de orice îndoială responsabilă când El a înviat şi aranjamanetele lor bine alcătuite au fost cu totul date la o parte. Dumnezeu a întors înţelepciunea lor în nebunie şi a făcut ca planul lor să servească propriului Său scop şi să-l răstoarne pe al lor.