Matei 27:6-10

Suprema făţărnicie şi împlinirea profeţiei: ogorul olarului (vers. 6-10)

　　　　Iuda niciodată n-a profitat de cei treizeci de arginţi. Pervertit şi apoi stăpânit de diavolul, a irosit toate pentru nimic. Acesta este întotdeauna sfârşitul istoriei când oamenii mărunţi încearcă să aibă un câştig cu spiritul enorm de mare al răului. Arginţii erau acum din nou în mâinile preoţilor şi au ajuns pentru ei coroana altor păcate, cu o supremă făţărnicie. Cu mare grijă pentru legi, ei nu puteau pune banii în visterie, pentru că erau preţ de sânge. Dar cine îi făcuse să fie aşa? Chiar ei înşişi! De aceea au împlinit Scriptura, cumpărând ogorul olarului. Fapta lor a devenit publică şi astfel ogorul a primit acest nume. Ironia judecăţii divine de cârmuire poate fi văzută în acest nume, pentru că ţara aceasta a fost un ogor al sângelui şi un loc de înmormântare pentru străini începând din acea zi; şi încă va fi în mare măsură, până în ziua când în sfârşit Răscumpărătorul va veni în Sion.