Matei 27:51-54

Perdeaua ruptă, cutremurul, învierea unor trupuri (vers. 51-54)

　　　　Cel dintâi din aceste acte ale lui Dumnezeu a atins perdeaua templului, care era o imagine a trupului Său, aşa cum ne spune versetul 10. Sub lege „calea către cele sfinte nu era încă arătată“ (Evrei 9.8); dar acum ea este arătată, pentru că moartea lui Hristos este baza apropierii noastre de Dumnezeu. Al doilea act a atins creaţia materială, pentru că pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat şi mormintele s-au deschis. Al treilea a atins trupurile adormite ale sfinţilor, şi după învierea Lui ei au înviat şi au apărut multora în Ierusalim. O mărturie întreită a fost dată astfel în felul cel mai izbitor. Cea dintâi se referea la prezenţa lui Dumnezeu, dar a avut loc în tipul perdelei, care a fost văzută numai de ochii preoţilor. A doua, în domeniul naturii, trebuia să fie văzută de oricine. A treia, fără îndoială, era numai pentru ochii sfinţilor. Pe lângă aceste semne, mai înainte se întunecase soarele.Era o mărturie vastă prin minunea acelui ceas, totuşi nu citim despre cineva că ar fi fost impresionat, în afară de centurinul care era de pază şi de cei care erau cu el. În inima lui s-a lucrat convingerea că acolo era Fiul lui Dumnezeu – chiar lucrul pe care poporul Său îl tăgăduia, şi încă îl tăgăduieşte.