Matei 27:45-50

Cele trei ceasuri de întuneric: părăsit de Dumnezeu (vers. 45-50)

　　　　Matei nu dezvoltă faptul acesta într-un fel doctrinar, însă trece la istorisirea celor trei ceasuri de întuneric, la sfârşitul cărora Cel care suferea a rostit cu glas tare strigătul care fusese scris de Duhul în profeţia de la începutul cuvintelor Psalmului 22, cu o mie de ani mai înainte. Răspunsul la acest strigăt este dat în versetul 3 al psalmului: „Tu eşti Cel Sfânt, Tu, care locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.“ Un Dumnezeu sfânt poate locui în laudele unor oameni păcătoşi, numai dacă ispăşirea s-a împlinit prin puterea judecăţii păcatului. Părăsirea era rezultatul inevitabil al Aceluia care n-a cunoscut păcat şi a fost făcut păcat pentru noi. Cei care priveau n-au înţeles nimic din toate acestea: în adevăr, păreau că nu erau în stare să facă deosebire între Dumnezeu şi Ilie.După aceasta a fost, cum ne spune versetul 50, un strigăt tare, şi El Şi-a dat duhul. Cuvintele din acest strigăt tare ne sunt date în parte în Ioan şi în parte în Luca. Era tare, arătând că puterea Sa nu era slăbită, şi în felul acesta dăruirea duhului Său era actul Său de bunăvoie. Moartea Lui a fost supranaturată şi de îndată a fost urmată de semne supranaturale, indicând semnificaţia şi puterea ei.