Matei 27:1-5

Vina conducătorilor lui Israel şi a lui Pilat (vers. 1-2)

　　　　Scenele de la sfârşitul vieţii Domnului sunt istorisite de Matei într-un fel care subliniază vina din cale-afară a conducătorilor lui Israel. Această trăsătură a fost observată peste tot şi o vedem îndeosebi în capitolul 23. Versetele de la începutul capitolului 27 ne arată că deşi condamnarea Sa oficială avea să vină de la Pilat, totuşi impulsul care Îl ducea spre moartea Sa era de la ei.

Purtarea lui Ana şi a lui Caiafa, mai rea decât a lui Iuda (vers. 3-5)

　　　　Continuarea istoriei este întreruptă de un paragraf ca paranteză, care ne dă sfârşitul mizerabil al lui Iuda. Se pare ca şi cum el ar fi aşteptat ca Domnul să scape de adversarii Săi şi să plece din mijlocul lor, aşa cum făcuse altădată; dar acum, văzându-L condamnat, şi El supunându-Se mâinilor lor, lui Iuda v-a părut său şi s-a îngrozit de ce făcuse. El n-a avut o reală „pocăinţă spre mântuirea, de care nu-ţi pare rău“, pentru că aceasta merge mână în mână cu credinţa. Şi credinţa era ceea ce îi lipsea, pentru că dacă ar fi avut-o, s-ar fi întors la Domnul său, cum a făcut Petru care căzuse destul de umilitor. Ochii îi erau deschişi la păcatul lui şi l-a mărturisit, totodată mărturisind şi nevinovăţia lui Isus, totuşi şi-a luat singur viaţa şi a ajuns în mormântul sinucigaşului. Însăşi omul care L-a dat pe Domnul în mâna duşmanilor Săi, a trebuit să mărturisească nevinovăţia Lui. Aşa a rânduit Dumnezeu; şi faptul acesta este foarte izbitor.Chiar numele, Iuda, a devenit un proverb al nelegiuirii, însă Ana şi Caiafa au fost mai răi ca el. Versetul 4 arată acest lucru. Iuda a vândut sânge nevinovat şi ei L-au condamnat. El cel puţin avea ceva simţăminte de părere de rău pentru ce făcuse – îndeajuns să-l ducă la sinucidere. Ei nu aveau nicidecum vreun simţământ. Ce însemna pentru ei sângele nevinovat? Ei nu aveau nicio remuşcare pentru că l-au vărsat, nici nu aveau vreo teamă de Dumnezeu, care răsplăteşte răul. Ei erau gata „să omoare pe cel nevinovat“, spunând în inimile lor: „Tu nu vei cerceta“ (Psalmul 10.8, 13). Dacă ar fi avut cea mai mică teamă de Dumnezeu, niciodată n-ar fi zis: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri“, cum se spune în versetul 25.