Matei 26:69-75

Petru printre duşmanii Domnului (vers. 69-75)

　　　　Mai la urmă, în acest capitol, Petru seceră ce semănase prin încrederea în sine însuşi. Citim în versetul 58 cum Îl urma de departe, acum îl găsim printre duşmanii Domnului şi nefiind în stare să rămână acelaşi. El însuşi dovedeşte că este slab chiar acolo unde crezuse că va fi tare, deoarece impulsivitatea nu este acelaşi lucru cu curajul. Energia firească îl împinsese într-o poziţie în care el niciodată n-ar fi trebuit să fie, şi a căzut. Noi nu putem arunca pietre în el. Mai degrabă să ne rugăm ca, dacă ne vom găsi într-o situaţie asemănătoare, să ni se dăruiască şi o pocăinţă asemănătoare cu cea istorisită în ultimul verset – o pocăinţă care a început îndată ce se terminase căderea.