Matei 26:57-68

Judecători care caută mărturii mincinoase (vers. 57-68)

　　　　Cei care-L prinseseră L-au dus la mai-marii lui Israel, iar aceşti oameni care pretindeau că reprezintă pe Dumnezeu au dat la o parte orice pretenţie că ar fi căutat dreptatea. Nu ni se spune că au fost înşelaţi să accepte mărturii mincinoase, nici că ar fi fost ispitiţi să le primească pentru că era o presiune făcută asupra lor. Nu; se spune că ei „căutau mărturie mincinioasă împotriva lui Isus, ca să-L omoare“. Ei o căutau. A fost vreodată, ne întrebăm, vreo altă judecată pe acest pământ în care judecătorii au început să caute mincinoşi, ca să condamne pe cel acuzat? Aşa a fost aici; şi în prezenţa ei Isus stătea liniştit. Judecata fiind cu totul despărţită de dreptate, El le-a făcut faţă cu o demnitate divină, şi a vorbit numai ca să afirme că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi de asemenea că El va veni în glorie ca Fiu al Omului.Pentru aceasta L-au condamnat, iar marele preot a călcat legea, sfâşiindu-şi hainele în timp ce Îl condamna, prin aceasta numai condamnându-se pe sine însuşi. Acesta a făcut semnul pentru a se începe iadul de insulte, în mijlocul cărora stătea figura liniştită a Mântuitorului şi Domnului nostru. Strălucirea calmă a prezenţei Lui ne ajută să vedem degradarea întunecată în care căzuseră aceşti oameni.