Matei 26:30-46

Înştiinţări, pe drum spre Muntele Măslinilor (vers. 30-35)

　　　　Pe calea lor spre Muntele Măslinilor, Domnul le-a spus mai dinainte cum moartea Lui va însemna risipirea lor, aşa cum spusese Scriptura, dar i-a îndreptat spre înviere şi a rânduit un loc de întâlnire în Galileea, unde îi va reuni. Petru, totuşi, plin de încredere în sine, se împotrivea înştiinţării cu privire la sine, şi de asemenea nu înţelegea faptul şi importanţa învierii. Toţi ucenicii gândeau la fel, deşi nu în aceeaşi măsură ca el.

Ghetsimani; întristare de moarte, dar în comuniune cu Tatăl. Perfecţiunea umanităţii Sale (vers. 36-46)

　　　　Ei aveau în curând să fie puşi la probă în Ghetsimani. Acolo Isus a intrat într-o întristare a morţii care era înaintea Lui, dar în întregime în comuniune cu Tatăl Său. Perfecţiunea Persoanei Lui Îl făcea să stea pe loc în faţa suferinţei şi a morţii ca judecată a lui Dumnezeu, totuşi El a acceptat acel pahar din mâna Tatălui. În plus, era de admirat perfecţiunea umanităţii Sale, că dorea înţelegere de la ucenicii Săi aleşi, însă cuvântul profetic se împlinea: „aşteptam compătimire, dar degeaba; şi mângâietori, dar n-am găsit niciunul“ (Psalmul 69.20). Petru şi ceilalţi, care erau atât de siguri că niciodată nu-L vor tăgădui, n-au putut veghea împreună cu El un ceas. Firea lor era prea slabă, dar până acum ei n-o ştiau. Nu ştiau că trădarea lui Iuda chiar atunci se împlinea şi cernerea lor avea să urmeze.Totuşi aşa a fost; şi mai departe în acest capitol vedem contrastul uimitor dintre Hristosul lui Dumnezeu şi a tuturor celorlalţi care într-un fel sau altul veneau în legătură cu El. Toţi îşi dovedeau propriile metehne; El singur este figura senină din centrul acestui tablou.