Matei 26:14-25

Violenţa conducătorilor şi corupţia lui Iuda (vers. 14-16)

　　　　Devotamentul femeii este în contrastul cel mai puternic posibil cu ura conducătorilor religioşi, despre care s-a spus mai înainte, şi cu trădarea lui Iuda, istorisită în paragraful care urmează. Violenţa îşi ajunsese culmea în conducători – ar fi vrut să-L omoare îndată, fără reţinere. Corupţia îşi ajunsese culmea în Iuda, care după ce însoţise pe Isus trei ani, era dornic să facă un câştig mizerabil de treizeci de arginţi prin trădarea Lui. Un sclav în Iarael era preţuit cu treizeci de sicli de argint, cum ne arată Exod 21.32.

Identificarea trădătorului (vers. 17-25)

　　　　Apoi din nou, dacă cel de al doilea paragraf al capitolului (vers. 6-13) ne arată devotamentul unui ucenic al Domnului, cel de al patrulea paragraf (începând cu versetul 17) ne arată grija Domnului pentru ucenicii Săi, şi cum El dorea ca ei să-Şi amintească de El în timpul absenţei Sale.Paştele s-a mâncat în locul ales de Domnul, şi în timpul acesta El l-a identificat pe trădător şi l-a înştiinţat de soarta care îl aştepta. Mergerea Fiului Omului la moarte prin trădare fusese prezisă în Sfintele Scripturi, dar aceasta nu uşurează nivelul gravităţii faptei trădătorului. Faptul că Dumnezeu este atotştiutor şi poate spune mai dinainte faptele oamenilor nu-i eliberează de responsabilitate pentru ceea ce fac. Prin fapta lui, Iuda arăta adevăratul lui eu. Domnul Isus avea să Se descopere pe Sine Însuşi din plin prin moartea Sa.