Matei 25:46

Pedeapsa eternă şi viaţa eternă (vers. 46)

　　　　În paragraful care închide capitolul 25, sfârşitul a venit. Fiul Omului este Împărat, ucenicii care au răbdat până la sfârşit vor fi mântuiţi, naţiunile sunt judecate, clarificarea binelui şi răului este completă, rezultatul este pedeapsa eternă. De două ori se află cuvântul „etern“. Pedeapsa celor răi şi focul în care se duc sunt eterne; viaţa în care trec cei drepţi este eternă. Antiteza vieţii nu este încetarea existenţei, aşa cum ar fi dacă viaţa ar fi însemnat numai existenţa ca rezultat al scânteii vitale care este în noi; ea este pedeapsa, pentru că viaţa eternă înseamnă întregul domeniu al adevărurilor fericite şi eterne în care cel drept se va mişca în veci. Punctul principal aici nu este că viaţa este în ei, ci faptul că ei au trecut în ea. Cu această notă fericită se sfârşeşte cuvântarea profetică a Domnului.