Matei 25:1-12

Parabola celor zece fecioare; împărăţia cerurilor, noţiune mai largă decât Adunarea

　　　　Parabola celor zece fecioare deschide acest capitol. Lumea prezintă o scenă foarte încurcată în orice direcţie. Venirea Domnului va aduce o clarificare în toate. Am văzut aceasta în parabola grâului şi neghinei şi în cea a năvodului aruncat în mare, în capitolul 13, şi din nou în versetele de la sfârşitul capitolului 24. Acelaşi mare fapt îl întâlnim din nou în această asemănare a împărăţiei cerurilor. Domnul menţionase Adunarea mai înainte, însă aici El nu spune: „Atunci Adunarea se va asemăna...“, ci „împărăţia cerurilor“, care este o noţiune mai largă, deşi o include şi pe ea. De aceea cele „zece fecioare“ nu reprezintă Adunarea într-un mod distinctiv, deşi ea este inclusă în scopul parabolei.De aceea este desigur corect să aplicăm această parabolă şi sfinţilor din timpul de acum – nouă înşine. Fecioarele „au ieşit“ să întâmpine mirele, şi noi am fost chemaţi afară din lume ca să aşteptăm pe Domnul. A intervenit o perioadă de uitare şi de adormire în istoria Adunării. Un strigăt plin de entuziasm cu privire la venirea Domnului a răsunat, un strigăt care spunea: „Ieşiţi-I în întâmpinare!“ adică reveniţi la poziţia voastră de la început, ca popor chemat afară. Atât timp cât era adormire, era puţină sau nu era deloc deosebire între cel adevărat şi cel fals; dar îndată ce s-au trezit şi s-au întors la locul lor original, deosebirea s-a arătat şi cele care nu aveau untdelemn au fost date pe faţă. Untdelemnul Îl reprezintă pe Duhul Sfânt şi „dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, nu este al Lui“ (Romani 8.9).Parabola aceasta a fost forţată de unii ca să suporte ideea că numai credincioşii devotaţi, foarte treji, Îl vor întâmpina pe Domnul când va veni, iar acei credincioşi cu mai puţin „merit“ vor fi penalizaţi. Aceasta este o greşeală. Ceea ce vrea să spună această parabolă este: în ce fel venirea Domnului va face o separare completă între cei care sunt cu adevărat credincioşi şi cei care nu sunt. În această parabolă vedem despărţirea făcută între ceea ce este real şi ce este fals în sfera mărturiei; iar pecetea Duhului o are numai aceia care sunt în adevăr ai lui Hristos. Închiderea uşii a pecetluit respingerea celor falşi. “Fecioarele nebune“ nu reprezintă credincioşi care au dat înapoi, care altădată au cunoscut pe Domnul şi au fost cunoscuţi de El. Cuvântul nu este: „Altădară vă cunoşteam, dar acum nu vă mai cunosc“, ci „Niciodată nu v-am cunsocut“. Acum Domnul cunoaşte pe cei care sunt ai Săi, dar aceştia Îi erau străini.