Matei 23:37-39

Ierusalimul – casă pustie, fără Isus (vers. 37-39)

　　　　Sângele unui lung şir de martiri a ajuns să fie la uşa acelei generaţii; şi acum pentru ultima dată Ierusalimul avea ocazia să-şi găsească refugiul sub aripile lui Iahve, care era printre ei în Persoana lui Isus. Deseori El ar fi dorit să-i adăpostească, aşa cum mărturisesc Psalmii, şi deseori Isus a dorit să-i adune în timpul când a trăit printre ei; dar ei n-au vrut. Ca urmare, casa frumoasă din Ierusalim, altădată recunoscută de Iahve, acum nu mai era recunoscută. Ea era numai casa lor şi era pustie. Şi El, care ar fi umplut-o, acum pleca din ea, ca să nu mai fie văzut până ce ei vor zice: „Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului.“ Ei nu vor spune aceste cuvinte, aşa cum arată Psalmul 118, până ce va sosi ziua „pe care Domnul a făcut-o“, când „piatra pe care au lepădat-o ziditorii devine cap de unghi.“