Matei 22:41-46

Fiu al lui David – şi totuşi Dumhnezeu (vers. 41-46)

　　　　Pe când ei erau încă împreună, Domnul Isus le-a pus marea Lui întrebare: „Ce gândiţi voi despre Hristos? Al cui Fiu este?“ Ei ştiau că trebuia să fie Fiul lui David; dar de ce David a trebuit să-L cheme Domnul lui, în Psalmul 110, ei nu ştiau. Singura soluţie a acestei probleme fusese dată în Matei 1. „Isus Hristos, Fiul lui David“ este „Emanuel, care tradus este: Dumnezeu cu noi“. Odată ce credinţa prinde acest adevăr, întreaga poziţie este clară ca lumina soarelui. Dacă aceasta este refuzată, cum făceau aceşti sărmani farisei, totul este întunecat. Ei erau în întuneric. Nu puteau răspunde niciun cuvânt, şi încurcătura lor era atât de completă încât n-au mai îndrăznit să-I pună vreo întrebare.Totuşi, deşi ei terminaseră cu El, Domnul nu terminase cu ei. Venise acum timpul să dea pe faţă pe aceşti făţarnici în prezenţa mulţimilor, care erau sub influenţa lor.