Matei 22:1-14

Parabola nunţii fiului de împărat; chemarea evangheliei (vers. 1-4)

　　　　Dar Domnul Şi-a continuat liniştit ce avea să le spună, încât la începutul acestui capitol avem parabola nunţii fiului de împărat, care prezice ziua evangheliei ai cărei zori aveau să se arate. Nu este pusă întrebarea: „Ce gândiţi?“ despre această parabolă, pentru că ea trece cu totul de gândirea oamenilor. Ea este de asemenea deosebită de celelalte două parabole, pentru că începe cu aceste cuvinte: „Împărăţia cerurilor s-a asemănat cu.“ Oamenii vin sub autoritatea cerului prin primirea invitaţiei lui Dumnezeu, când prăbuşirea este întreagă, cum este exemplificată în alte parabole. Acum avem să auzim din nou ceva nou, întocmai cum am făcut în capitolul 13.În parabola aceasta împăratul nu cere nimic de la nimeni. El dă în loc să ceară. El are de asemenea un “Fiu“ în cinstea căruia face o sărbătoare de nuntă, trimiţându-şi robii să-i invite pe oameni. Cât de potrivit exprimă invitaţia aceasta mesajul evangheliei: „Am pregătit... toate sunt gata; veniţi la nuntă!“ Pregătite prin jertfirea lui Hristos. Sunt gata, deoarece lucrarea Lui s-a împlinit. De aceea acum nu se mai aude: „Mergeţi, faceţi“, ci „Veniţi!“

Invitaţia neprimită de iudei; îndreptată spre toţi (vers. 6-10)

　　　　Mai întâi chemarea s-a îndreptat spre „cei invitaţi“, un număr de oameni privilegiaţi înhtr-un mod special. Vedem împlinirea acestui fapt în cele dintâi capitole ale Faptelor Apostolilor. Pentru scurt timp evanghelia s-a vestit numai iudeilor, dar cei mai mulţi dintre ei n-au primit-o, ocupaţi cu avantaje pământeşti, în timp ce unii s-au împotrivit, persecutând şi omorând pe unii dintre cei care le vesteau evanghelia, cum se vede în cazul lui Ştefan. Cel dintâi stagiu s-a sfârşit cu distrugerea Ierusalimului, despre care s-a spus mai dinainte în versetul 7.Apoi invitaţia s-a îndreptat spre mai mulţi, cum vedem în versetele 9 şi 10. În parabola din Luca 14 vedem un singur rob, care reprezintă fără îndoială pe Duhul Sfânt; aici se spune de mulţi robi, care reprezintă instrumentele omeneşti pe care le poate folosi Duhul. Ei ies la drumuri, invitând pe toţi pe care îi întâlneau, răi sau buni. Duhul poate „sili“ pe oameni să vină, ca în Luca 14; robii sunt învăţaţi să invite pe oricine din cei pe care îi întâlneau. Nu toţi aveau să răspundă, dar în felul acesta nunta avea să fie plină de oaspeţi. Cel care predică evanghelia n-are de ce să se împiedice de întrebări cu privire la harul alegerii lui Dumnezeu. Simplu, el are să meargă mai departe cu cuvântul către toţi cei pe care îi întâlneşte, aducând înăuntru pe toţi cei care vor răspunde, pentru că Dumnezeu va atinge inimile oamenilor.

Prezenţa lui Dumnezeu şi cel fără haina de nuntă (vers. 11-14)

A doua parte a parabolei, versetele 11-14, arată că, aşa cum este întotdeauna când te referi la lucrarea omenească, ce este nereal poate intra înăuntru şi poate rămâne pentru un timp. Dar neacceptând haina de nuntă, omul acela a refuzat să dea cinste fiului împăratului. Când a intrat împăratul, el a fost descoperit şi a fost aruncat în adevăratul lui loc, în întunericul de afară. Prezenţa divină va da pe faţă tot ce este nereal şi va descurca toate. Am văzut acest lucru în capitolul 13 şi îl vom mai vedea în capitolul 25.