Matei 21:43-46

Rezultatul actual al respingerii Lui; împărăţia luată de la ei; o naţiune născută „deodată“ la începutul mileniului (vers. 43, 44)

　　　　În versetul 43 şi la începutul versetului 44 avem rezultatele de acum ale respingerii Lui. El devine o piatră de poticnire pentru conducătorii lui Israel şi pentru mulţimea poporului, şi prin urmare ei sunt sfărâmaţi ca naţiune. Aceasta s-a împlinit în final când Ierusalimul a fost distrus. Împărăţia lui Dumnezeu fusese stabilită în mijlocul lor prin Moise, şi acum era luată de la ei şi avea să fie dată într-o altă formă unei „naţiuni“ care va produce roade potrivite. Profeţii din vechime dădeau pe faţă păcatul poporului, aşa cum vedem în scripturi ca Deuteronom 32.21; Isaia 55.5; 65.1; 66.8. Această naţiune „se va naşte deodată“ la începutul perioadei milenare; adică ei vor fi născuţi din nou şi astfel vor avea o fire care îşi găseşte plăcerea în voia lui Dumnezeu, care îi face să aducă roade. Noi, creştinii, anticipăm faptul acesta, după cum vedem în 1 Petru 2.9. Răscumpăraţi şi născuţi din nou, am fost scoşi din întuneric şi aduşi la lumina minunată a lui Dumnezeu, şi în felul acesta suntem făcuţi în stare, ca „naţiune sfântă“, să arătăm virtuţiile Celui care ne-a chemat. Aceasta desigur, aducând rod care este spre gloria Lui.Ultima parte a versetului 44 se referă la ce se va întâmpla celor necredincioşi la începutul mileniului. Cuvintele Domnului se arată ca o referire la Daniel 2.34, 35, şi explică rezultatul care sfărâmă al celei de a doua veniri, asupra oamenilor, iudei sau dintre naţiuni. Deci învăţătura acestor două versete cuprinde sfărâmarea naţională a lui Israel ca o consecinţă a respingerii lui Hristos, înlocuirea lor cu o nouă „naţiune“, şi nimicirea finală a tuturor adversarilor când Domnul Isus Se va arăta într-o flacără de foc.

Preoţii de seamă şi cărturarii care căutau să-L prindă (vers. 45, 46)

　　　　Auzind aceste lucruri, preoţii de seamă, cu gândirea lor întunecată, au început să-şi dea seama că El vorbise despre ei, şi că ei fără voie se condamnaseră pe ei înşişi. Ce zguduire trebuie să le fi dat acest lucru! În înfrângerea lor se gândeau să-L ucidă, şi erau reţinuţi numai pentru moment de teama opiniei poporului. În versetul 26 am văzut cum teama de popor a pus o reţinere asupra vorbirii lor. În versetul 46 ea pune o reţinere asupra faptelor lor.