Matei 21:28-32

Parabola celor doi fii; răspunderea lor sub lege (vers. 28-32)

　　　　Domnul Isus o deschide pe cea dintâi cu cuvintele: „Ce gândiţi?“ pentru că a supus judecăţii lor această parabolă şi le-a permis să se condamne ei înşişi. Parabola celor doi fii din Luca 15 este mai lungă, în timp ce aici avem o parabolă a doi fii, foarte scurtă, totuşi în amândouă sunt descrise aceleaşi două clase: conducătorii religioşi pe de o parte, vameşii şi păcătoşii de cealaltă. Aici totuşi găsim responsabilitatea lor sub lege, în timp ce în Luca 15 aflăm primirea lor potrivit harului evangheliei.În multe pasaje din Vechiul Testament imaginea viei îl arată pe Israel sub lege; de aceea cuvintele „Du-te astăzi de lucrează în via mea“ exprimă porunca Domnului. Aceste cuvinte sunt deseori citate ca şi cum ele i-ar îndemna pe creştini să slujească Domnului în evanghelie, dar nu acesta le este înţelesul, dacă le citim în contextul lor. Imaginea care ni s-ar aplica nouă este cea a lucrătorului în „seceriş“ şi nu în „vie“, aşa cum vedem în capitolul 9.38; Ioan 4.35-38 şi în alte locuri. Cuvântul cel mare de sub lege era: „să FACI“; pentru că îl punea pe om să lucreze; dar din faptele legii nimeni n-a fost îndreptăţit.Acest lucru se poate vedea în această parabolă, pentru că niciunul din aceşti doi fii n-a fost caracterizat de ascultare deplină. Unul făcea o mărturisire frumoasă în cuvinte, dar era cu totul neascultător. Celălalt mai întâi a refuzat foarte clar îndemnul dat după aceea însă a fost adus la pocăinţă, şi ascultarea a urmat. Tot aşa preoţii de seamă şi bătrânii se înşelau pe ei înşişi prin mărturia lor religioasă, în timp ce vameşii şi desfrânatele se pocăiau şi intrau în împărăţia lui Dumnezeu. În versetul 32 Domnul pune clar acest lucru în legătură cu slujba lui Ioan. El a venit la sfârşitul perioadei legii, chemând la pocăinţă pe cei care o călcaseră. În felul acesta Domnul Însuşi pune această parabolă în legătură cu legea, şi nu cu evanghelia.