Matei 21:23-27

Autoritatea Domnului Isus; condamnarea de către ei înşişi a conducătorilor religioşi (vers. 23-27)

　　　　Conducătorii religioşi au simţit că sosirea lui Isus în Ierusalim şi lucrările Lui minunate erau o provocare a autorităţii lor, de aceea s-au hotărât să se poarte cu agresivitate şi să-L pună în încurcătură. Au început o controversă, a cărei istorisire continuă până la sfârşitul capitolului 22. Aceasta ne-a adus trei parabole izbitoare de pe buzele Domnului, urmate de trei întrebări viclene din partea fariseilor şi irodienilor, a saducheilor şi al unui învăţător al legii; şi toate acestea, încununtae apoi de întrebarea cea mare pusă de Domnul, care a făcut ca toţi adversarii Săi să amuţească.Cerându-I să le spună ce autoritate avea, preoţii de seamă socoteau că aveau competenţa să-i aprecieze valoarea. Răspunsul Domnului avea în el ceva practic, dacă ei şi-ar fi putut dovedi competenţa, pronunţâdu-se cu privire la o întrebare mai neînsemnată, a autorităţii lui Ioan. Atunci ar supune şi autoritatea Sa cercetării lor. Aceasta îndată i-a pus în încurcătură. Dacă ar fi recunoscut botezul lui Ioan ca venind din cer, ei s-ar fi condamnat pe ei înşişi, pentru că n-au crezut în el. Dacă l-ar fi respins ca fiind de la oameni, şi-ar fi pierdut popularitatea printre cei care îl socoteau ca un profet. Această popularitate le era foarte plăcută, pentru că „au iubit mai mult gloria oamenilor“ (Ioan 12.43). Ei nu vroiau să spună că botezul lui Ioan era de la Dumnezeu, şi nici nu îndrăzneau să spună că nu era, aşa că s-au situat pe terenul ignoranţei, spunând: „Nu ştim.“ În felul acesta şi-au distrus propria competenţă de a judeca şi au pierdut orice teren posibil sau împotrivire când Isus a refuzat să-Şi descopere autoritatea. Puterea lui Dumnezeu pe care El o avea şi I-au atribuit-o lucrării diavolului, aşa cum am văzut mai înainte în această evanghelie.Domnul ia acum iniţiativa, cu parabolele Sale. Oprindu-ne la ele vom vedea cum cea dintâi se referă la răspunsul lor ca fiind sub lege; a doua, la răspunsul lor când au fost puse la încercare prin prezenţa Domnului pe pământ; a treia este profetică şi consideră răspunsul care va fi dat evangheliei. Este urmărită ordinea divină: legea, Mesia, evanghelia.