Versetul zilei

„Să-ți respecți tatăl și mama“ este prima poruncă însoțită de o promisiune „ca să-ți fie bine și să ai viață lungă pe pământ!“.

Efeseni 6:2-3 (NTR)

Matei 21:17-23 (F. B. Hole)

de F. B. Hole - 11 Ianuarie 2017

Matei 21:17-23

Blestemarea smochinului şi mutarea muntelui (vers. 17-23)

    Pentru acel timp totuşi cetatea şi templul erau în îngrijirea acestor oameni necredincioşi; de aceea El i-a lăsat şi a ieşit spre Betania pentru noapte – locul în care se afla cel puţin o casă care se încredea în El şi îl iubea. Întorcându-se a doua zi dimineaţa, El Şi-a rostit sentinţa împotriva smochinului care nu avea decât frunze. Toate în afară păreau bine, dar nicio roadă; şi din acel smochin nu avea să mai dea vreun rod niciodată. Era cu totul condamnat. Îndată s-a uscat! Întâmplarea era atât de evident miraculoasă încât i-a făcut pe ucenici să fie atenţi şi să pună întrebări.Răspunsul Domnului le-a îndreptat gândurile de la smochin spre „munte“. Smochinul era un simbol al lui Israel, îndeosebi a acelei părţi a naţiunii care se întorsese din captivitate şi era acum în ţară. Judecaţi ca naţiune, nu era nimic în ei pentru Dumnezeu şi erau condamnaţi; şi deoarece ei erau exemple alese din omenire, pomul fără rod face cunoscut faptul că sămânţa lui Adam, ca oameni în firea lor naturală, este condamnată şi niciodată nu se va găsi în ei vreo roadă pentru Dumnezeu. Ierusalimul şi templul lui încununau „muntele“, care simboliza, cum gândim, întregul sistem iudaic. Dacă ar fi avut credinţă, ar fi înţeles, mai dinainte ce avea să facă Dumnezeu, mutând muntele ca să fie scufundat în marea naţiunilor. Epistola către Evrei arată cum sistemul iudaic, adică „muntele“ a fost aruncat în final în mare, când Ierusalimul a fost fărâmat în anul 70 după Hristos.Necesară este credinţa. Epistola către Evrei o subliniază, pentru că în ea se află marele capitol al credinţei. De fapt sistemul iudaic a fost doar o umbră a lucrurilor care vor veni, şi nu adevărata imagine a lucrurilor. Era necesară credinţa pentru a înţelege lucrurile, şi mulţi care crezuseră în Hristos nu aveau claritate cu privire la aceste umbre, aşa cum este scris în epistola către Evrei. Omul credinţei este cel care pătrunde în realităţile pe care Hristos le-a introdus, şi el se poate ruga cu încredere că va primi ce va cere.