Matei 21:10-16

Curăţirea templului, care devenise o peşteră de tâlhari (vers. 10-13)

　　　　Isus Se prezentase lor ca Împărat, de aceea, ajungând în cetate, S-a dus direct la templu, centrul religiei lor, şi Şi-a afirmat puterea împărătească, prin curăţirea lui. El făcuse acest lucru chiar la începutul slujirii Lui, cum ni se spune în Ioan 2; a făcut din nou acest lucru, la sfârşit. Cei care vindeau şi schimbătorii de bani în templu apăruseră din aranjamentele bune ale legii arătate în Deuteronom 14.24-26. Oameni neevlavioşi se foloseau de această indicaţie pentru a schimba locurile din jurul templului într-o peşteră de tâlhari. Dumnezeu intenţionase ca templul Său să fie casa în care oamenii se apropiau de El cu cererile lor. Îngrijitorii lui l-au schimbat într-un loc unde oamenii erau înşelaţi, şi în felul acesta numele lui Dumnezeu era vorbit de rău. A întina sau a corupe templul lui Dumnezeu este un păcat de o gravitate enormă. 1 Corinteni 3.17 arată acest lucru, în aplicaţia lui la templul lui Dumnezeu din timpul de acum.

Îndurare pentru cei care nu aveau dreptul să intre în templu; lauda din gura pruncilor (vers. 14-16)

　　　　După ce i-a scos afară pe acei oameni, Domnul Isus Şi-a arătat îndurarea chiar faţă de cei care ar fi trebuit să stea în afara templului. Celui orb sau şchiop îi era interzis să se apropie: Livitic 21.18. Iar 2 Samuel 5.6-8 ne spune despre hotărârea lui David asupra lor; el spunea: „să nu intre în casă.“ Marele Fiu al lui David ajunsese acum în Sion şi schimba hotărârea lui David. Felul acela de oameni „urâţi sufletului lui David“ erau iubiţi şi binecuvântaţi în acea zi. Schimbătorii de bani erau oameni josnici, deformaseră înţelesul casei lui Dumnezeu şi făceau pe oameni să-I vorbească de rău Numele. Vindecând pe cei în nevoie, Domnul Isus reprezenta în adevăr chiar inima lui Dumnezeu, iar rezultatul a fost laudă. Până şi copiii au ajuns să strige: „Osana Fiului lui David!“ Ei luaseră strigătul de la oamenii mai mari.Însăşi conducătorii religioşi au fost martori ai lucrărilor de putere şi de har, şi spre marea lor nemulţumire îi auzeau pe copii strigând. Domnul i-a apărat şi, recunoscându-le simplitatea, a citat versetul din Psalmul 8 ca împlinire în ei. Psalmul spune „Ţi-ai întemeiat lauda“, în timp ce El a dat o aplicare, spunând „Ţi-ai pregătit lauda“; dar în amândouă gândul este că Dumnezeu împlineşte ceea ce doreşte, şi primeşte lauda pe care o căuta, prin lucruri mici şi slabe. În felul acesta se arată că lauda este de la Dumnezeu şi pentru El Însuşi. Aşa a fost în acest caz. Când conducătorii erau nu numai tăcuţi, dar şi împotrivitori, Dumnezeu a avut grijă să aibă lauda potrivită de pe buzele pruncilor.