Matei 19:1-12

Căsătoria – cum a fost la început (vers. 1-9)

　　　　Domnul Isus Se apropia din nou de Iudeea şi fariseii se întorceau la atacul lor. Ei au pus o întrebare cu privire la căsătorie şi divorţ, sperând să-L prindă în cursă. N-au reuşit nicidecum să facă lucrul acesta, pentru că luptau împotriva înţelepciunii divine. Un răspuns complet le este dat: ce a rânduit Dumnezeu de la început. Omul nu avea să desfacă ceea ce făcuse Dumnezeu. Aceasta a trezit în minţile lor o întrebare, de ce divorţul fusese permis în legea dată prin Moise. Răspunsul a fost că fusese permis din cauza împietririi inimii omului. Dumnezeu ştia bine acest lucru, şi de aceea El nu pusese standardul prea înalt. Legea aducea înainte cerinţa minimă a lui Dumnezeu pentru viaţă în această lume. De aceea nereuşita numai o dată, în orice timp, avea să-şi atragă sentinţa morţii. Numai un lucru poate rupe această legătură, potrivit gândului lui Dumnezeu, şi aceasta este ruperea practică a legăturii de către una sau alta dintre părţi.Numai când venim la Hristos înţelegem deplin gândurile lui Dumnezeu – ce este maximum din partea lui Dumnezeu în orice privinţă.

Căsătoria, starea normală; necăsătoria, excepţie (vers. 10-12)

　　　　Învăţătura Domnului despre divorţ era nouă şi surprinzătoare chiar şi pentru ucenicii Săi, şi le-a sugerat remarca din versetul 10. Aceasta L-a condus să declare căsătoria ca lucru normal pentru om, şi necăsătoria o stare de excepţie, aşa cum vedem şi din cuvintele apostolului Pavel în 1 Corinteni 7.7 Dacă „îi este dat“ omului, atunci este bine să nu se căsătorească; dar în mod normal „căsătoria este de ţinut în cinste, în toate“ (Evrei 13.4).