Matei 18:21-35

Parabola robului nemilostiv; spiritul de iertare nelimitată (vers. 21-35)

　　　　În versetul 21 îl vedem pe Petru ridicând cealaltă parte a subiectului. Ce să zicem despre cel împotriva căruia s-a păcătuit, nu de cel care a păcătuit? Răspunsul Domnului Isus a arătat că spiritul de iertare faţă de fratele meu este practic nelimitat.Pentru aceasta, El a spus parabola împăratului şi a robilor lui, cu care se termină acest capitol. Parabola aceasta pare foarte simplă. Singurul punct pe care îl notăm este că ea se referă la purtarea în cârmuire a lui Dumnezeu cu cei care îşi iau locul ca fiind robi ai Săi, aşa cum se arată clar când ajungem la versetul 35, care ne dă chiar aplicaţia pe care Domnul Însuşi o face referitor la această parabolă. Pentru iertarea eternă este cu totul altă bază, însă iertarea în cârmuire depinde deseori de arătarea de către cel credincios a spiritului de iertare. Dacă îi tratăm rău pe fraţii noştri, mai curând sau mai târziu ne vom afla în mâinile „chinuitorilor“ şi vom avea parte de un timp dureros. Şi dacă vreunul dintre noi este martor la felul rău de purtare a unui frate de către altul, vom fi înţelepţi dacă, în loc de a lua legea în propriile noastre mâini ca să atacăm pe cel care face răul, am imita pe robii din parabolă şi am spune Domnului nostru tot ce s-a făcut, lăsându-L pe El să Se poarte în cârmuirea Sa sfântă cu cel care greşeşte.