Matei 18:15-17

Mustrarea fratelui care păcătuieşte (vers. 15-17)

　　　　Deci versetele 1-14 ne spun despre „copilaşi“ şi împărăţie; versetele 15-20 despre „fratele“ şi despre adunare. În capitolul 16.18, 19 am avut adunarea şi împărăţia, şi amândouă reapar aici. Dacă este vorba de copila, tendinţa noastră este să-l ignorăm şi să-l nesocotim. Dacă este vorba de fratele nostru, este o tendinţă tristă de a apare neînţelegeri şi prilejuri de păcătuire, şi acestea sunt acum tratate în învăţătura Domnului. Avem instrucţiuni clare cu privire la procedura care trebuie urmată. Dacă un frate a păcătuit împotriva mea, cel dintâi pas este să vorbesc numai cu el şi să-i arăt răul făcut. Dacă fac acest lucru într-un spirit corect, voi fi foarte bucuros că l-am câştigat şi lucrurile s-au îndreptat. Altfel, desigur voi afla că gândurile mele au avut nevoie de îndreptare, pentru că lucrurile nu erau aşa cum păreau.Dar s-ar putea ca el să nu mă asculte, şi atunci eu trebuie să mă apropii din nou de el, cu unul sau doi fraţi ca martori, încât greşeala lui să fie clarificată într-un mod hotărât şi imparţial. Numai dacă el rămâne neînduplecat, să fie informată adunarea, pentru ca el să audă glasul tuturor. Dacă el merge atât de departe încât să nu ţină seama de ce spune adunarea, atunci trebuie să-l tratez ca pe unul cu care comuniunea este imposibilă.