Matei 18:1-9

Mai mare în împărăţie: cel smerit; exemplul copilaşului (vers. 1-9)

　　　　Întrebarea ucenicilor: „Cine este mai mare în împărăţia cerurilor?“ arată că împărăţia le umplea gândurile chiar în acele clipe. Răspunsul este foarte clar, că singura cale de intrare în împărăţie era să devii mic, nu mare. Ca urmare a întoarcerii la Dumnezeu, o persoană se umileşte şi devine ca un copilaş. Fără aceasta, omul nu este nicidecum în împărăţie. Ucenicii aveau nevoie ca gândurile lor în această privinţă să fie cu totul schimbate, şi tot aşa noi, deseori. Este evident că aici Domnul vorbeşte de împărăţie nu ca sfera de mărturisire din care răul va fi înlăturat, ca în capitolul 13, ci de sfera marcată de vitalitate reală.Pentru a răspunde întrebării, Domnul a chemat un copilaş şi l-a pus în mijlocul lor ca un obiect de învăţat. El a continuat să arate că un copilaş ca acesta, prezentat în Numele Său, devine o persoană de mare importanţă. A-l primi pe el este totuna cu a-L primi pe Domnul Însuşi. În versetele 2-5 se vorbeşte despre „copilaş“; în versetul 6, despre „unul din aceşti micuţi care cred în Mine“. A face să se poticnească unul din aceşia merită judecata cea mai severă, şi aceasta Îl conduce pe Domnul să pună pe ucenicii Săi în lumina lucrurilor eterne. Există un „foc etern“ şi orice sacrificiu l-ai face aici, este mai bun decât să-ţi atragi această pedeapsă.