Matei 16:5-12

Creştinătatea plină de aluatul ritualismului şi al raţionalismului (vers. 5-12)

　　　　De la aceşti oameni, Domnul S-a întors spre ucenicii Săi cu cuvinte de înştiinţare. Ei aveau să se ferească de „aluatul“ lor. Ucenicii au luat această înştiinţare într-un sens material mai întâi, lipsa lor de înţelegere fiind ajutată de faptul că uitaseră să ia pâini. Totuşi ei n-ar fi trebuit să aibă nicio grijă în această privinţă, în lumina hrănirii celor cinci mii şi a celor patru mii de oameni. Până la urmă au înţeles că prin „aluat“ Domnul înţelegea „învăţătura“. Este evident deci că deşi adevăratul credincios nu poate fi niciodată fariseu sau saducheu, el poate fi influenţat de învăţăturile lor, de una din ele sau de amândouă.Aluatul fariseilor era acel tip de făţărnicie religioasă care pune tot accentul pe lucrurile din afară şi ceremonial. Aluatul saducheilor era mândria intelectului care înalţă raţiunea umană la locul de singurul judecător şi nu-i pasă de revelaţia lui Dumnezeu şi de credinţă. Cât de mult este creştinătatea plină de aluat în amândouă aceste feluri este din nenorocire clar arătat astăzi. Ritualismul este răspândit într-o anumită colectivitate, şi raţionalismul sau „modernismul“ în alta şi nu rareori amândouă sunt amestecate şi rezultatul este ritualist raţionalist.Înştiinţarea Domnului este reluată de apostolul Pavel în Coloseni 2. În versetul 8 al acelui capitol găsim înştiinţarea lui împotriva raţionalismului, iar în versetele 16, 18, 20-22, împotriva ritualismului în forme diferite, şi ni se arată cum aceste lucruri ne abat de la Hristos şi ne împiedică să ne ţinem strânşi de Cel care este Capul.