Matei 16:1-4

Faţa cerului cunoscută – şi semnele timpurilor necunoscute (vers. 1-4)

　　　　Fariseii şi-au reînnoit acum atacul, împreună cu vechii lor duşmani, saducheii, cu acelaşi scop. Un „semn din cer“ era numai o arătare a vicleniei lor, făcând parte chiar din felul de lucruri pe care saducheii, cu ideile lor materialiste, niciodată nu l-ar fi acceptat. Ca răspuns, Domnul a subliniat faptul că ei erau buni judecători ai lucrurilor materiale care se văd pe faţa cerului, dar cu totul orbi în ce priveşte „semnele timpurilor“ care aveau nevoie de un discernământ spiritual pentru a fi înţelese. Fiind „răi şi adulteri“, nu aveau pricepere spirituală şi de aceea astfel de semne pe care le dă Dumnezeu nu le-ar fi fost de folos.Aşa cum El spusese mai înainte (12.39), rămânea „semnul profetului Iona“, adică moartea şi învierea Sa. Cu acest cuvânt, El i-a părăsit. Când marele semn a avut loc, ei ţi-au folosit toată viclenia, şi banii, ca să-l dezmintă, cum vedem în ultimul capitol al acestei evanghelii.