Matei 13:24-30

Parabola neghinei; împărăţia ca termen mai larg decât „biserica“ (vers. 24-30)

　　　　Cea de a doua parabolă, a grâului şi a neghinei, arată că în timp ce împărăţia există prin semănarea seminţei bune de către Fiul Omului, diavolul de asemenea va fi un semănător şi copiii lui se vor afla printre copiii împărăţiei. Se arată faptul că până ce va veni ceasul judecăţii, când Fiul Omului va înlătura tot ce este rău în împărăţia Sa, va fi, într-un cuvânt, amestec. Să ne amintim că în această parabolă „ogorul este lumea“ (vers. 38); de aceea nici gând nu este aici că biserica ar fi un loc în care copiii celui rău ar trebui toleraţi. „Împărăţia“ indică o sferă mai largă decât „biserica“, şi nu există posibilitatea de a soluţiona lucrurile încurcate din lume până ce va veni Domnul. Atunci prin slujba îngerilor, la sfârşitul veacului, răul va fi aruncat în cuptorul de foc.Grâul se strânge în grânar. În explicaţia Sa, Domnul merge mai departe şi spune că toţi cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Folosind această imagine, Domnul îi pune pe sfinţi într-o poziţie nouă, cerească, încât nu suntem surprinşi când mai târziu vedem cum chemarea cerească este pe deplin revelată. Este interesant să notăm că Domnul, vorbind în această parabolă despre „împărăţia cerurilor“, menţionează „împărăţia Fiului Omului“ şi „împărăţia Tatălui vostru“; prin aceasta arată că împărăţia este una, oricum ar fi ea numită. Totuşi ea are diferite părţi – dacă se poate vorbi în felul acesta – şi de aceea pot fi văzute în feluri diferite.