Matei 12:30-37

Păcatul care nu se poate ierta (vers. 30-37)

　　　　De asemenea, lucrurile sunt aduse la un punct foarte clar, că dacă nu eşti în mod hotărât cu Hristos şi nu aduni cu El, înseamnă că eşti împotriva Lui şi risipeşti. Aceasta Îl conduce pe Domnul să dea pe faţă natura reală a păcatului lor, care era dincolo de limita iertării, deşi de fapt tot felul de păcate pot fi iertate. În Fiul Omului, Dumnezeu le era prezentat în mod obiectiv: ei ar fi putut vorbi împotriva Lui şi totuşi să fie aduşi prin lucrarea Duhului la pocăinţă, şi astfel să fie iertaţi. Dar a defăima pe Duhul Sfânt, singurul prin care este lucrată pocăinţa şi credinţa în suflet, înseamnă a te situa pe tine însuţi într-o poziţie fără speranţă. Înseamnă a te împotrivi şi pocăinţei şi credinţei, a închide şi a zăvorî singura uşă care duce spre mântuire.Era trist faptul că fariseii erau pomi cu totul stricaţi, o generaţie de vipere, iar faptele lor rele erau chiar exprimarea răului inimilor lor. În versetele 33-37, Domnul dă pe faţă inimile lor în felul acesta şi spune că vor fi judecaţi după cuvintele lor. Dacă oamenii trebuie să dea socoteală de orice cuvânt nefolositor în ziua judecăţii, ce vor merita cuvintele rele ca acestea? În ziua aceea ei vor fi în întregime condamnaţi de cuvintele lor.