Matei 12:22-29

Scoaterea demonilor de către Domnul Isus, pusă de farisei pe seama lui Satan (vers. 22-29)

Din partea fariseilor am văzut ura crescând, gata să-L omoare; şi am văzut din partea lui Isus atâta blândeţe şi smerenie a inimii încât El amâna orice judecată şi accepta relele lor fără ceartă sau protest. Matei istoriseşte acum cazul unui om care ajunsese orb şi mut din cauza unui demon. Domnul Isus i-a dat vedere şi vorbire, alungând demonul, iar mulţimile, foarte uimite, începeau să gândească despre El ca fiind adevăratul Fiu al lui David. Văzând acestea, fariseii au ajuns la măsuri disperate şi au repetat cu mai mare îndrăzneală afirmaţia defăimătoare că puterea pe care o avea El era de la Satan. Cea dintâi defăimare a lor (cap. 9.34) trecuse fără să li se dea un răspuns, dar de data aceasta Domnul le-a primit provocarea.Mai întâi, El îi întâmpină pe terenul naţiunii. Acuzaţia lor implica o absurditate, pentru că dacă Satan îl scoate afară pe Satan, şi-ar dezbina propria împărăţie. De asemenea, ea ar închide o remarcă răutăcioasă chiar a propriilor lor fii care mărturiseau că scot demonii. Dar în al doilea rând, El le-a dat adevărata explicaţie: El era aici în firea omenească, lucrând prin puterea Duhului lui Dumnezeu, şi în felul acesta l-a legat pe Satan, „cel tare“, iar acum îi lua de sub puterea lui pe cei care ajunseseră „bunurile“ lui. Aceasta era o altă dovadă clară că împărăţia era chiar în mijlocul lor.