Matei 11:28-30

　　　　Odihnă pentru cei care vin la El (vers. 28-30)

　　　　Invitaţia Lui era adresată în mod special către „toţi cei trudiţi şi împovăraţi“, care erau sinceri şi evlavioşi când încercau să ţină legea, care era, aşa cum spunea Petru, „un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am fost în stare să-l purtăm“ (Fapte 15.10); cu cât erau mai sinceri, cu atât mai împovăraţi erau sub acest jug. De aceea cuvintele Domnului se adresau „copiilor înţelepciunii“, celor care erau „prunci“; cu alte cuvinte, rămăşiţei credincioase din mijlocul mulţimii poporului. Ei puteau schimba acum jugul care îi împovăra al legii cu jugul bun şi uşor al lui Hristos. Ei aveau să înveţe de la El lucruri pe care legea niciodată nu i-a putut învăţa.Şi mai mult, El avea să-i înveţe într-un fel nou. El a dat şi un exemplu al lucrurilor pe care îi învăţa. Blândeţea şi smerenia inimii sunt necesare dacă locul supunerii este luat şi menţinut; şi aceste lucruri erau văzute în mod perfect în El. El era Fiul, totuşi „a învăţat ascultarea“ şi pentru că această ascultare L-a dus la moarte, el „a devenit, pentru toţi cei care ascultă de El, Autor al mântuirii eterne“ (Evrei 5.8, 9). În evanghelia aceasta Îl vedem pe Cel ascultător chemându-ne la ascultarea de El Însuşi, o ascultare care nu este împovărătoare şi care conduce la odihnă. „Odihna pentru sufletele voastre“ era oferită ca rezultat al umblării cu credincioşie pe „cărările cele vechi“ ale legii (vezi Ier. 6.16), dar această odihnă n-a fost niciodată obţinută de oameni. Singura cale de a ajune la ea este cea făcută cunoscut de Fiul, care a venit să-L descopere pe Tatăl. Tatăl trebuie să fie cunoscut dacă scopul Său are să fie ajuns.