Mărturisirea unui lucrător creştin de demult
În ziua aceea eram foarte obosit: lucram mult pentru Domnul. De aceea, aşezându-mă puţin pe canapea şi gândindu-mă la lucrarea făcută până atunci am aţipit. Eram mulţumit de lucrarea mea, căci fiind plin de râvnă pe unde mergeam, sufletele doreau să le spun tot mai mult de Domnul Isus şi mulţi dintre ei se întorceau la El primind mântuirea, iar cei întorşi se întăreau în El. Adunarea sporea văzând cu ochii şi era una, iar eu eram mult iubit şi ascultat. Tot ce spuneam eu era primit cu bucurie ca ceva desăvârşit şi eram tare fericit.
Dar în timp ce mă legănam în aceste gânduri, intră deodată un străin în camera mea. Avea într-o mână o balanţă cu greutăţi şi în alta un săculeţ cu produse chimice, instrumente şi un mic aparat. Avea înfăţişare aspră, ochi ca de foc, plini de energie, dar şi de bunătate. Am rămas pe gânduri, mai ales că nu-l chemasem şi nici nu aveam nevoie de aceste lucruri. Dar el, cu o linişte gravă, se apropie de mine, îmi dădu mâna cu putere şi mă intrebă serios: “Cum îi mai merge râvnei dumitale?”. Pentru un moment crezusem că mă întreabă de sănătate (cu care nu ma prea lăudam), dar când am gândit mai bine am înţeles că e vorba de râvna mea neobosită în lucrare şi ca să-i dovedesc, am început să-i arăt în cuvinte toata râvna mea.
Eram mândru de mine. Dar nu stiu cum s-a facut că am văzut la picioarele mele un bulgăre de pământ, care creştea mereu pe măsură ce vorbeam de lucrarea pe care o făcusem. La sfârşit el spuse: ”Bun. Aceasta este lucrarea ravnei dumitale!” şi-mi arătă bulgărul. Rugându-l să-şi dea cu părerea, străinul luă bulgărul şi-l puse în balanţă. Zise apoi scurt: “Are 100 kilograme.” O, ce bucurie am avut de acest rezultat! Îmi venea să strig de fericire… Dar m-am stăpânit şi am privit la străin. Însă înfăţişarea lui serioasă privind bulgărele meu de râvnă de parcă n-ar fi isprăvit, mă puse pe gânduri. Am înţeles că nu era decât începutul examinării rodului lucrului râvnei mele, că nu avea nici un rezultat definitiv. El sfărâmă bulgărele în pulbere pe care o aşeză în topitoria ce o scoase din săculeţ. Unele din produsele chimice le aşeză în cazanul topitoriei, iar celelalte le puse dedesubt, aprinzând focul. După ce se topi, turna totul într-o formă, de unde-l scoase pe masă. Dar nu mai era ca înainte, amestecat şi fără formă, ci acum era în plăci după felul diferitelor materii pe care le avusese, iar acum se puteau deosebi. Se ţineau una de alta, ca verigile unui lanţ. Străinul luă toată forma în mână si cu un ciocan, o despărţi în bucăţi.
Pe când le cerceta una cate una cu multă seriozitate, le cântări şi scrise rezultatul. La urmă îmi dădu nota s-o văd şi eu. Dar după privirea lui tristă, am văzut că nu-i lucru bun. Apoi mă părăsi zicându-mi plin de milă: “Domnul să te izbaveasca”.
Înmărmurit, am privit nota şi am citit:
ANALIZA LUCRĂTORULUI CONCURENT LA CUNUNA SLAVEI ÎMPĂRĂŢIEI VEŞNICE. GĂSIT GREUTATE TOTALĂ 100 KILOGRAME, în care sunt:
- 7 părţi - interese materiale;
- 16 părţi - ambiţie personală ( lucrul EULUI );
- 15 părţi - mândrie religioasă;
- 11 părţi - iubire de a conduce;
- 10 părţi - lupte de sectarism;
- 18 părţi - dorinţa de a fi lăudat;
- 13 părţi - iubirea darurilor sale.
TOTAL: 90 KILOGRAME - LEMN, FÂN,TRESTIE.
- 3 părţi - dragoste de Dumnezeu;
- 4 părţi - iubire de fraţi;
- 3 părţi - iubire curată de evanghelizare.
TOTAL: 10 KILOGRAME AUR, ARGINT şi PIETRE SCUMPE.
Din toată această râvnă lucratoare, 90 părţi ca lemnul, fânul şi trestia vor arde în foc ca o lucrare care nu are altă soartă decât nimicirea şi numai putin (10 părţi) rămân adevărata lucrare care are ca soartă câştigul slavei dumnezeieşti.
Am rămas uimit când am citit aceste lucruri şi trist, cu o inimă ca a a unui bolnav. Ce puteam să mai fac?
Am vrut să fug dupa străin să-l întreb dacă a socotit bine, dar am auzit în urma sa un suspin atât de dureros, încât mă ţintui pe loc ca un cui şi renunţai la lămuriri. Dar gândindu-mă puţin, mintea mi s-a luminat. În mine se ridică un lucrător nou care începu să-l judece pe cel vechi. O adevarată înţelegere mă pătrunse şi m-am pomenit rugându-mă: “Doamne, fie-Ţi milă de mine!” şi copleşit, căzui pe genunchi cu lista analizei râvnei mele lucrătoare. Priveam la ea şi parcă se prefăcuse într-o oglindă în care aşa de limpede vedeam inima mea şi starea în care se afla! Atunci am înţeles mai bine analiza străinului. Am văzut că era desăvârşită şi bine cântărită, iar eu, nenorocitul de mine, nu mai aveam nimic de zis.
Eram atât de lămurit cum n-am mai fost niciodată, dar eram şi zdrobit de durere. Un foc ardea în mine şi am strigat deznădăjduit către Dumnezeu. Eram peste măsură de nefericit, încât acolo jos plângeam şi mă rugam lui Dumnezeu ca, pe deplin, să mă scape de MINE ÎNSUMI. Dar durerea creştea mereu şi mă strângea de gât. Gemeam şi suferinţa mea creştea mereu, căci simţeam că inima mea este gata să plesnească. Nu mai puteam! Înăbuşit de groază, am început să strig aşa de disperat că mă trezii din somn. Până în ziua aceea, de cate ori mă rugam, ceream Tatălui să mă scape de tot ce este rău şi de pedepsele viitoare.
Dar de atunci n-am ştiut să mă rog decât să mă scape de MINE ÎNSUMI. E un lucru de mare preţ pe care l-am învăţat acum, spre bătrâneţe şi pe care îl uitasem în rugăciunile mele. Şi fără să uit, de atunci, aşa m-am rugat mereu. Nici o clipă n-am mai avut pace până când nu m-am văzut scăpat de MINE prin focul curăţitor al harului Domnului Isus. Şi n-am ştiut ce-i odihna, până ce n-am ştiut că în locul întunericului religios şi al mândriei, a venit lumina şi smerenia dragostei Domnului Isus.
Azi ştiu şi pot spune fericit: “dacă Domnul mă va lua, voi putea sta fericit la picioarele Marelui Chimist Isus Hristos, purtând cununa Împărăţiei veşnice. Astfel, eu care mă bucuram de lucrarea făcută de mine însumi, de credincioşia mea şi de adunarea în care stăteam am fost vindecat de atunci.
Şi acum vă spun şi vouă care citiţi aceste rânduri: “să vă rugaţi lui Dumnezeu să vă scape de VOI ÎNŞIVĂ, de starea de MÂNDRIE ce vă stăpâneşte, de starea de NEPĂSARE faţă de lucrurile lui Dumnezeu şi faţă de slava Sa, de influenţele FIRII ce se găsesc în viaţa tuturor credincioşilor din toate timpurile.”